Vegan etic sau omnivor conștient

Se împlinesc aproape 3 ani de când am schimbat regimul alimentar. N-am devenit vegan din considerație pentru animale, ci pentru că am fost convins că voi funcționa mai bine cu plante. Am știut că pe această dietă voi deveni mai frumos, mai puternic și mai deștept. Da, sunt un egoist narcisist. Cum după schimbare, m-am simțit excelent, am slăbit 20 kg, m-am apucat de sport și nu am mai avut nicio problemă de sănătate, nici măcar o banală răceală, firește că nu am simțit nevoia să-mi justific mie sau altora, de ce este etic să mănânc așa. Deși nu mă consider un vegan etic, mai degrabă un omnivor conștient (sau inconștient în câteva momente de nebunie), cred că pot vorbi despre etica acestui mod de viață și chiar e potrivit acum, cu o zi înainte de Paște.

Durerea

Veganii pe considerente etice se abțin de la exploatarea animalelor, de orice fel ar fi aceasta. Fac asta, din compasiune pentru ele. Se pune întrebarea de ce ar alege cineva să mănânce plante în loc de animale. De ce ai decide să cruți animalele, dar să omori plantele? Răspunsul stă în acel lucru pe care-l avem în comun cu ele, și anume durerea. Animalele au capacitatea de a simți durere, la fel ca și noi. Unde tragem linia durerii pe scara evoluției animalelor poate fi discutat. De exemplu, scoicile au un sistem nervos slab dezvoltat în comparație cu mamiferele, dar au și ele capacitatea de a simți durere.

Sclavagismul animalelor

O altă problemă etică este dacă avem dreptul să ținem în sclavie alte animale. Acum câteva sute de ani, ne-am întrebat dacă avem dreptul să ținem în sclavie alți oameni, iar astăzi această problemă nici nu se mai discută. Lumea este scandalizată când aude de oameni (copii, femei, bărbați) ținuți în sclavie în secret. Sunt convins că peste câteva zeci de ani, urmașii noștri o să fie la fel de scandalizați când o să audă de animale ținute captive și exploatate în diverse părți ale lumii.

Alegerea

Realitatea secolului XXI este că avem posibilitatea de a alege ce mâncăm. Putem mânca o dietă frugivoră, bazată în special pe fructe, sau putem avea un regim aproape carnivor, bazat aproape în totalitate pe carne. Acum câteva zeci de ani doar, nu aveam cum să facem aceste alegeri. Eram limitați destul de mult la ce se consuma standard în comunitatea noastră. De ce ar alege cineva să exploateze animale, când poate face alegerea să le lase în pace?

Tradiția, ignoranța, gustul și deficiențele

Oamenii nu fac tranziția către o dietă vegană (sau măcar una preponderent plantivoră) din mai multe considerente. Cel mai important este tradiția. Avem un regim standard, care funcționează de câteva sute de ani și puțină lume are curajul să devieze. Așa cum e el, bun, rău, funcționează. Adică, dacă ești norocos, pe la 30 de ani corpul începe să scârțâie, pe la 40 te dor una alta, la 50 trebuie să faci o operație poate, la 60 de ani consumi pastile în mod regulat, iar de la 70 ești o legumă dependentă de apropiați, până la sfârșitul de la 80 de ani. Acești oameni au dreptate, în sensul că această tranziție trebuie făcută atent. Regimul vegan nu funcționează din prima și fără probleme pentru oricine. Trebuie făcută o documentație în prealabil pentru acoperirea eventualelor deficiențe, care ar putea apărea. Dacă dieta standard a fost ajustată și reajustată în atâția ani, dieta vegană este relativ nouă și este încă „în teste”.

Un alt factor este ignoranța. Am fost și eu acolo. Nu mă interesa absolut deloc aspectul mâncare. Mesele erau doar o modalitate cât mai ieftină și simplă de a-mi potoli foamea. Este o atitudine păguboasă, pentru că este extrem de important ce băgăm în noi. Mai devreme sau mai târziu, corpul va intra în colaps, în urma acestei atitudini.

Gustul este un aspect înrudit cu ignoranța. „Mie îmi place gustul de friptură, îmi place brânza, îmi place omleta și nu pot fără ele”. Pe acești oameni nu-i interesează animalele sau suferința lor, ci bunătățile de pe masă. Culmea este că produsele animale au un gust fad, dacă nu sunt preparate corespunzător. Produsele vegane pot înlocui fără probleme aproape orice rețetă standard, pentru plăcerea gurmanzilor.

Frica de deficiențe este foarte sănătoasă, dacă este la nivelul de precauție și documentare științifică despre regimul vegan. Este nevoie de anumite completări, de exemplu B12, vitamina D, vitamina K2. Alți factori pot deveni problematici pentru un vegan neexperimentat, de exemplu să consume prea puține calorii, sau să neglijeze unele micro nutrimente (omega 3, zinc, seleniu). Visătorii care încep acest regim doar pe considerente etice se pot trezi cu deficiențe serioase, aducând un prejudiciu acestui mod de viață prin eșecul lor.

Omnivorul conștient

Drumul spre o alimentație mai sănătoasă ar putea începe cu conștientizarea procesului de producție în industria de carne, ouă sau lactate. Înainte să cumpărăm o casoletă de carne frumos ambalată în hypermarket, ne putem gândi că acea carne a aparținut unui animal, ținut în niște condiții improprii, hrănit cu cine știe ce, apoi atârnat cu capul în jos și înjunghiat în gât. În cazul produselor lactate ne putem gândi la vacile/caprele separate de puii lor pentru ca noi să consumăm acel lapte, iar la ouă, condițiile mizere în care sunt ținute păsările.

Poate aceste gânduri, respectiv conectarea mai bună cu mâncarea pe care o consumăm, va diminua în mod natural cantitatea de alimente de origine animală de pe farfurii, preferabil spre zero, ca în cazul meu.

Este veganismul sustenabil pe termen lung?

Asta ne poate spune doar viitorul. Este adevărat că animalele din ordinul primatelor, cel din care facem și noi oamenii parte, consumă un procent foarte mic de produse animale, deci nu sunt vegane. Cimpanzeii consumă 2% carne (vertebrate mici), urangutanul consumă furnici. Gorila este cea mai aproape de regimul vegan. Există o diferență importantă între foarte puține produse de origine animală și absența acestora.

Știința ne-a oferit până acum o serie de parametri nutriționali esențiali în funcționarea corpului uman. Ceea ce nu este deloc sigur este dacă aceștia sunt singurii. Periodic apare câte o vitamină, sau un mineral fără de care corpul nu poate funcționa. Și în cazul nivelului acestor parametri survin modificări pe parcurs.

Adepții produselor animale susțin că acestea sunt cele mai apropiate de profilul nostru alimentar, pentru că sunt tot animale și au o structură similară. Prin consumul produselor animale, transferăm acest profil direct către noi. În acest caz trebuie să ne bazăm pe intuiție. Renunțăm complet la produsele animale, fiind siguri că putem extrage tot ce avem nevoie din plante, sau menținem măcar un nivel mic de produse animale (să zicem 2% din volum, ca în cazul cimpanzeilor). Știința nu poate da un răspuns clar.

Un lucru este sigur. Putem rezista și chiar să ne simțim mai bine, cu un consum mult mai mic de produse animale, față de cel actual. Alimentația bazată pe plante este mult mai eficientă în hrănirea populației la nivel mondial. Producția de carne este o risipă de resurse, un dezastru ecologic la nivel mondial, un producător serios de deșeuri.

În concluzie, sper ca la aceste sărbători de Paște, cât mai multă lume să realizeze cât de rău ne simțim după o doză mare de produse animale și să înceapă un proces de schimbare al regimului alimentar, pornind de la conștientizarea alimentelor prezente în fiecare zi în farfurie: de unde vin, cum au ajuns la noi, ce durere au produs și ce probleme ecologice.

dog-lamb-600

sursă foto http://www.peoplepets.com/people/pets/article/0,,20634921,00.html

Haplea Fructaliu

One Comment

Comments are closed.