O comparație: eu la 20 de ani – eu la 40 de ani

N-am fost atras de drumeții montane când eram mic, deși am copilărit între munți la Brașov. Când aveam 18 ani, un bun prieten (Titus, alpinist de escaladă) m-a convins să vin cu el pe niște trasee. Prima dată am urcat pe Postăvaru. Am plecat dis de dimineață și ne-am întors seara. Eram terminat. Aveam febră musculară, mă dureau toate. Mi s-ar fi părut o glumă să mă pui să mai merg o dată în ziua următoare.

O altă tură, de data asta mult mai grea, am făcut-o pe toată creasta sudică din Piatra Craiului. Am plecat dimineața de la Curmătura și am ajuns seara în Zărnești. Îl uram pe Titus pentru că mi-a făcut așa ceva, că m-a băgat pe un traseu atât de complicat și dificil, fără să mă avertizeze, sau să-mi spună despre ce e vorba. Ne-am urcat în tren spre Brașov, iar acolo am adormit instantaneu. Când am ajuns la Brașov, Titus m-a sculat și am constatat că sunt blocat, că efectiv nu mai pot să mă mișc. Cu greu am reușit să cobor din tren. Eram ca un moș de 90 de ani. A trebuit să-l chem pe taică-miu să mă ia cu mașina, pentru că știam că pe jos nu voi ajunge acasă.

Astăzi, la 40 de ani, fac drumul din cartierul Astra până în Postăvaru și înapoi în sub 5 ore. Iar în următoarea zi o iau de la început. Vreau să ajung la 100 de ture consecutive. Nu simt niciun fel de febră musculară, nicio durere în corp. Nu am bășici în tălpi sau unghii negre. Din punct de vedere fizic, nu simt o provocare adevărată, ceea ce transferă totul în zona mentală. Din punct de vedere mental este o provocare să continui în fiecare zi.

Care este diferența? Când aveam 18-20 de ani trebuia să fiu mai în formă nu-i așa? Eram tânăr. Jucasem fotbal în clasele 1-8, apoi basket pe tot parcursul liceului (la clubul Brașovia). Acum am 40 de ani, ar fi trebuit să fiu ruginit, cu puțină burtică, după pauza totală de sport între 20 și 36 de ani. De când am devenit raw vegan m-am antrenat ceva, dar nu foarte științific. În 2012 am tras foarte tare, iar în 2013 a trebuit să mă odihnesc mai mult. În 2014 m-am antrenat doar în prima parte a anului, apoi am lâncezit. În periplul din Oceanul Indian n-am alergat deloc. Am făcut doar plimbări lejere și exerciții cu greutatea corpului. Așadar am început să urc zilnic pe Postăvaru practic de la zero.

Și atunci? Cum se explică o atât de mare diferență între performanțele mele montane de atunci și cele de acum. Poate dieta? Poate produsele de panificație, mezelurile, lactatele și carnea pe care le mâncam atunci nu ofereau corpului o recuperare adecvată după efort, o hidratare potrivită, o vitaminizare și mineralizare corespunzătoare. Poate fructele de acum oferă toate acestea: hidratare, vitaminizare, mineralizare, combustibil, fără a pune o presiune suplimentară pe organism.

Poate, dar nu știu sigur, nu sunt nutriționist. 🙂

20deani

Haplea Fructaliu

10 Comments

  1. Cind erai tinar semanai cu Bivolaru.. Da Doamne ca doar fizic 🙂

  2. Am vazut recent un serial din THE FOOD HOSPITAL un serial englezesc in care era prezentat un fructivor de 6 ani si avea toate vitaminele ok analizele la sange ok dar cand I-au facut la oase avea oasele unui barabat de 50 de ani desi el avea doar 23…ar fi interesant de vazut si de verificat da catre tine Caline cum stai cu oasele…in primul rand pentru tine si apoi si pentru cititorii tai

  3. aveau un bodyscanner care masura cam tot …procentaj de grasime, muschi, oase etc poti sa vizitezi un computer tomograf care poate vedea densitatea materiei osoase…sau niste simple radiografii care sa te edifice daca e cazul sa mergi mai departe sau nu…
    Ideea era ca la o varsta tanara poti face frugivorism pentru ca corpul e mai in forma insa mai la batranete si mai ales la latitudini mari nu mai e aceeasi situatia ca la tropice in ceea ce priveste strict oasele si felul in care calciul este present impreuna cu tot ceea ce ii trebuie pentru a fi absorbit si pozitionat acolo unde trebuie

  4. Sau poate ca la varsta de 18 ani, dupa cum singur spuneai, nu ai facut efort fizic intens regulat. Ma indoiesc ca nutritia vegana sau cea normala are de-a face cu anduranta pe care o ai acum, este vorba de antrenament si disciplina.

    • nutriția are de-a face în primul rând cu recuperarea după efort, iar dacă vine vorba de anduranță, e nevoie de alimentație în timpul efortului, iar dacă mănânci chestii care se digeră greu, cum ar fi carnea sau brânza, corpul va trebui să-ți ia din energia necesară efortului și s-o redirecționeze către digestie.

  5. Salut, Calin!
    Ziceai in introducere ca atunci cand ai inceput acest nou stil de viata nu ai mai racit.
    Oare stii sa ne zici care sunt mecanismele care declanseaza banala raceala? La alimentarie ma refer, bineinteles 🙂

  6. conteaza si vointa, energia, placerea a ceea ce faci. Muschiii oamenilor ce fac miscare cu placere lucreaza si dupa aceea ( e o teorie interesanta, pe asta se bazeaza nutritionistii care zic sa facem miscare pt a creste metabolismul)

Comments are closed.