Nu sunt nutriționist, nimeni nu e

Nu sunt nutriționist. Nu am o pregătire specială în acest domeniu. Nu sunt medic, șaman, preot, călugăr, yogin, mistic sau filosof. Sunt muzician. Articolele mele despre alimentație/dietă/stil alimentar trebuiesc citite din această perspectivă. Acest paragraf reprezintă o exonerare de răspundere. Nu sunt răspunzător pentru nicio problemă pe care ați putea să o aveți în urma sfaturilor din articolele prezente pe acest blog.

Nu am scris paragraful de mai sus pentru că i s-ar fi întâmplat ceva rău cuiva, ci pentru că au apărut voci care spun că ceea ce fac eu e foarte periculos. E un fel de eschibiționism pe blog, despre o dietă extremistă ce ar putea duce la deficiențe grave pentru cei care o încearcă.

Am ajuns la actualul meu stil alimentar, după 3 ani de încercări în zona alimentației vegan crudivoră. Acest stil merge excelent pentru mine, dacă e să compar cum mă simțeam înainte și cum mă simt acum.

Înainte – supraponderal, făcând eforturi de a-mi menține greutatea la un nivel decent 186cm – 93kg, chiar 107kg la un moment dat;
După – greutate normală și menținută fără niciun efort 74kg imediat după schimbarea regimului, 83kg după exerciții cu greutatea corpului;

Înainte – răceli repetate (cel puțin de 4 ori pe an);
După – n-am mai răcit niciodată, de 3 ani;

Înainte – probleme mari la stomac, diaree, nu plecam nicăieri fără furazolidon, doctorul îmi prescria semestrial o pungă întreagă de pastile pentru sistemul digestiv;
După – problemele majore s-au estompat, sistemul digestiv a deveni mult mai puternic și stabil, n-am mai consumat nicio pastilă;

Înainte – niciun fel de activitate sportivă;
După – energia nou câștigată m-a inspirat să ies să mă mișc, iar de la simple plimbări, am ajuns ca acum să alerg maratoaneultra-maratoane și să-mi vină idei năstrușnice gen: să plec singur dus-întors cu bicicleta de la București la Brașov, sau să trec toți Carpații pe jos;

Înainte – probleme mari de ten, acnee aproape permanentă, am încercat toate alifiile posibile, pentru a scăpa;
După – ten curat, fără probleme;

Pozele poate vorbesc mai mult despre situația de înainte și de după:

comparatie

Fața

1911967_230784413778535_1393349108_o

Datorită meseriei mele, sunt o persoană publică și transparentă, așa că oamenii au remarcat aceste schimbări și mi-au pus o serie de întrebări despre noul meu stil de viață. Cum la aceste întrebări nu se poate răspunde în două-trei propoziții, m-am trezit scriind zeci de emailuri cu explicații elaborate despre dieta mea și despre motivele pentru care am abordat-o și motivele pentru care ea funcționează. Acela a fost momentul în care m-am hotărât să scriu pe blog articole, ca răspuns la aceste întrebări. Astfel am putut apoi să dau linkuri către aceste articole, în loc să răspund personal la întrebări.

Așa trebuiesc privite articolele mele. E vorba de un om obișnuit, care a ajuns într-un moment de cotitură în care nimic nu mai mergea. De atunci a făcut o serie de schimbări în stilul de viață, printre care și cel alimentar, extremist la o primă vedere, departe de cel standard, dar care funcționează bine pentru el. Articolele sunt răspunsuri la întrebările despre alimentație și cum s-a ajuns la acest stil.

Mi-am format propriile opinii despre nutriție având foarte multe surse de informare, uneori cu idei divergente. Din păcate nu mi-am documentat fiecare opinie, de unde am scos-o mai exact, pentru a cita o sursă în fiecare articol, dar materialele mele nici nu se doresc a fi publicații care respectă standarde științifice. Mai degrabă mi-ar plăcea să trezesc interesul cititorului pentru acest stil de viață, iar acesta să se documenteze mai departe, din alte surse și să-și formeze propriile opinii despre subiect.

Pe lângă sursele de informare, cea mai importantă pentru mine rămâne experiența personală. Atunci când trăiești într-o conexiune strânsă cu propriul corp, poți experimenta diverse alimente, urmărind felul în care organismul răspunde. Experiența personală este și sursa principală a articolelor mele. În timp, mi-am construit propriile teste de sănătate.

Nimeni nu e nutriționist

Un nutriționist ar trebui să fie un specialist în fizică, chimie, biologie, anatomie, fiziologie. Să înțeleagă la perfecție reacțiile ce au loc în interiorul organismului uman, felul în care alimentele sunt descompuse în corp pentru a hrăni celulele și felul în care acestea influențează dezvoltarea organismului pe termen lung. Dacă vei întâlni un astfel de specialist, îți va spune că știința este departe de a fi rezolvat aceste problemele complexe, cunoștințele lui fiind limitate. Știința actuală nu cunoaște cu exactitate toate procesele care se desfășoară în interiorul organismului, pentru că sunt extrem de complexe. „It’s not rocket science” cum ar spune americanii, e o știință de sute de ori mai complexă decât construirea rachetelor.

Nicolae Popa, un profesor de chimie de la Universitate, acum pensionat, i-a spus unui elev că după 40 de ani de învățat și predat chimie, și-a dat seama că nu știe nimic despre materia asta. Ceea ce dorea să spună este că zilnic se fac descoperiri noi în această zonă, descoperiri care contrazic accepțiunile anterioare.

Dacă știința ar fi descifrat până acum toate aceste variabile, am fi avut o poziție clară, universală, despre stilul alimentar care ar trebui abordat de oameni pentru o sănătate optimă. În schimb, avem o serie de idei care se bat cap în cap, toate vin cu studii serioase pentru a fi susținute.  Din cauza complexității proceselor, pot fi urmăriți doar o parte din parametri. Sunt milioane de micro-nutrimente. Noi urmărim doar câteva, iar în urmă cu câțiva ani nici nu știam că există atâtea. Milioane de parametri pot fi urmăriți și în interiorul organismului, iar noi urmărim o mică parte.

Știința are o abordare conservatoare. Studiază totul, plecând de la dieta actuală standard și pe populații care consumă această dietă. Urmărește câțiva parametri și apoi stabilește acele valori standard, despre ce cantități de macro și micro nutrimente trebuie să consumăm și ce parametri trebuie să aibă organismul nostru (prin analize de sânge sau urină). Această abordare însă nu face nimic altceva decât să documenteze pe scurt actualul nostru stil de viață. Dacă urmezi valorile nutritive standard, nu faci decât să menții acest stil actual de viață, care umple spitale și face cozi la farmacii.

Cei care folosesc studii științifice pentru a justifica un anumit stil alimentar ar trebui să-și pună următoarele întrebări despre acel studiu:
– cine a finanțat studiul?
– cine a efectuat studiul?
– ce parametri s-au urmărit, sunt acești parametri suficienți pentru o concluzie?
– pe ce populație s-a efectuat studiul și este ea reprezentativă?
– cum s-au interpretat concluziile? există loc de alte interpretări?

Este de-a dreptul comic să ne luăm după știri de presă de genul „un studiu a descoperit că x grame de cacao pe zi fac bine la inimă”. Dacă acele grame de cacao fac bine la inimă, dar dau peste cap alți parametri care nu au fost urmăriți și despre care nu sunt informații.

Nutriționiștii nu există, cel puțin nu așa cum îi văd eu că ar trebui să fie. Cei care se numesc nutriționiști, cu parafă obținută în școală, sunt de fapt cei care studiază exact acești parametri standard, iar abordarea lor este una extrem de simplistă: echilibrarea stilului alimentar al unui individ, respectiv aducerea lui cât mai aproape de standard. Dacă e vorba de o boală, se caută care sunt indicatorii descoperiți că ar putea exacerba acea boală și se prescrie limitarea acelui tip de alimente periculoase. Dacă este vorba de scăderea în greutate, se propune renunțarea la un anumit tip de alimente (cu care pacientul este de acord), prin asta se reduc caloriile, respectiv greutatea. Asta durează puțin, pentru că în scurt timp pacientul ori renunță, ori găsește un mod de a suplini acele calorii și revine la greutatea inițială.

Încotro?

Se pune problema: dacă nu ne putem baza pe știință, pentru a alege stilul nostru alimentar, către cine să ne întoarcem pentru ghidare?

În primul rând e importantă cultivarea minții, a concentrării. Problemele actuale sunt datorate în mare măsură zgomotului din ce în ce mai mare cu care mintea este distrasă constant. Trebuie să ne orientăm atenția către interior, să focalizăm mintea pe respirație, pe reacțiile interne ale corpului. Așa vom avea un feedback imediat după ce mâncăm. Atunci când luăm masa, trebuie să fim perfect conștienți, nu cu gândul în altă parte, sau lucrând la birou, privind la TV. Așa vom ști cât, cum, când trebuie să mâncăm și ce efect au acele nutrimente asupra noastră. Nu știu cum să accentuez mai mult, dar acest aspect este cel mai important.

O persoană care face mișcare (orice fel, de la plimbare, la mers cu bicicleta, la alergat, jucat basket, etc) va avea un feedback mai prompt și mai bun calitativ decât o persoană sedentară.

Putem să ne documentăm constant, despre alimente care ar putea fi bune pentru noi, putem să le trecem prin filtrul intelectual. Merită acestea consumate? Ce ar aduce bun noii diete? Ultimul test este felul în care funcționează asupra organismului.

Antropologia este o sursă excelentă pentru a înțelege mai bine la ce stil alimentar am putea fi cel mai bine adaptați. Provocarea este apoi cum poate fi un astfel de stil alimentar adaptat la secolul XXI.

2012-02-19-1191

Haplea Fructaliu

21 Comments

  1. Am citit multe articole scrise de tine și am observat că scrii foarte corect în limba română, așa că singurul motiv pentru care îți spun că ai scris “parametri” cu doi “i” în câteva locuri (plural = 2 parametri, iar “parametrii” este articulat hotărât) este ca să fii 100% corect și în acest articol, care mi-a plăcut foarte mult 🙂 Apropo, pe mine m-au ajutat foarte mult articolele tale. După cum ai spus și tu, am văzut cu trăiești tu, și asta m-a inspirat să mă documentez. Am citit foarte mult, am încercat și eu atunci în iarnă să mănânc frugivor (provocarea de 3 săptămâni), ulterior am considerat că nu mi se potrivește 100%, așa că am păstrat o parte din obiceiurile tale și o parte am folosit obiceiuri din alte diete (raw till 4, McDougall). Așa că și eu sunt de părere ca fiecare să-și găsească stilul de viață, și să încerce lucruri noi de la alții care îl inspiră, fără să le ia ca literă de lege, ci să încerce și să vadă care sunt rezultatele. Numai bine 🙂

    • Mulțumesc mult pentru susținere și felicitări pentru abordare. Am modificat „parametri”. Se pare că în unele locuri am folosit un singur i, iar în altele doi. Ciudat :))

  2. Excelente articole, excelent scrise. Un model.

  3. Super! Cand am citit titlul m-am gandit ca ti-au sarit vre unii (a se citi nutritionisti sau medici) in cap ca incerci sa ii lasi fara clienti. Consider ca ti-ai gasit echilibrul si e normal ca altii sa se inspire si sa lucreze asupra lor. Sa fie cati mai multi oameni sanatosi si poate asa vor incepe sa functioneze lucrurile mai bine in tara asta!
    Spor la scris!

    • s-ar putea să sară. Am observat că îmi sar în cap unii, atunci când articolul „sare calul” și ajunge într-o zonă mainstream. Pentru raw vegani, ceea ce spun eu sunt doar o reașezare, restructurare a propriilor gânduri. Gândim la fel. Dar când citesc cei din mainstream, pare ceva extremist și e normal ca unii să comenteze, simțindu-se cumva în pericol dacă asemenea gogomănii iau amploare. 🙂 Să-i înțelegem și pe ei.

  4. Cred ca ai schimbat in primul rand si mentalitatea si de aici ti-ai schimbat si stilul de mancare; am vazut ca ai fost plecat in ceva tari calde si ma gandesc ca ai avut alta abordare fata de viata;

  5. Salut. Revin cu cateva scurte intrebari :
    1. Din cat ai studiat + experienta personala , are vreo importanta in ce moment al zilei faci sport ( fie ca e vorba de alergare , tractiuni , flotari , genoflexiuni, etc )? Sau mai concret e ceva in neregula daca faci asta dimineata imediat dupa ce te ai trezit (la 6:30-7 ), pe nemancate ?
    2. Cat timp aloci/ alocai zilnic exercitiilor din cartea lui Paul Wade ?
    3. In cazul unui regim frugifor , si mai exact in cazul tau , tii cont de anumite ” reguli” in luarea meselor ? Adica sa ai un numar fix de mese , fara sa mai mananci intre ele ? Sau chiar daca vorbim despre fructe , sa nu mai mananci dupa ora 18?
    Mersi mult, o zi faina!

    Ps : a aparut cartea in limba romana , am vazut o pe la toate editurile
    ” Antrenamentul condamnatilor “- Paul coach Wade

    • 1. Mie îmi place să fac exerciții dimineața, pe nemâncate. Așa mă simt cel mai ușor și fresh, iar apoi mâncarea intră foarte bine. Dar e o chestiune de preferință. Unora le place seara, cu burta plină, după servici și înainte de culcare. Eu n-aș putea așa.
      2. Foarte puțin: fac luni flotări și ridicări de picioare, iar joi tracțiuni și genoflexiuni. Cu totul, e cam 30 min /zi.
      3. https://www.youtube.com/watch?v=UiUitDsp0bM
      PS – haha, ce nume tare au găsit 🙂

  6. Fiecare dintre noi avem păreri. Unora, anumite şcoli prin care au trecut le-au construit acele păreri. Şi aceste şcoli au diverse ancore în realitate mai mult sau mai puţin sigure sau clare. Am realizat în timp că cu cât eşti mai sigur pe părerea ta cu atât înseamnă că ai gradul de inteligenţă mai scăzut. Sunt puţini (din păcate) cei care au deschiderea să privească un lucru din mai multe unghiuri şi din mai multe sisteme de referinţă. Sunt mai mulţi cei care o să-ţi spună “Eu am făcut x şcoli ca să ştiu asta! Tu ce ai făcut? Tu ce diplome ai?” Nu ştiu sigur dacă merită să încerci să ajungi la un dialog cu aceştia pentru ca este greu. Foarte greu şi mancător de timp preţios. Nu zic nici că nu trebuie bagaţi în seamă deloc pentru că fiecare dintre noi ne relaţionam unii cu alţii cumva şi undeva. Dar ceea ce vreau totuţi să spun este că aceste păreri se pot folosi ca un motor şi mai puternic în a continua pe calea ta. Care nu trebuie neapărat sa stii exact pe unde o ia. Iată, mi-am dat şi eu cu părerea mea 🙂

  7. alin Cyfer, dupa ce am citit cateva articole de pe blogul tau, pentru ca tot e plina piata de fructe, am zis sa incerc si eu sa mananc doar fructe cateva zile. Asa ca am inceput ieri dimineata, pe la ora 9 cu 1/2 kg cirese, dupa care pe la ora 13 vreo 400 gr zmeura. intre ele apa din abundenta, apa care, nu stiu din ce cauza, parca trecea prin mine. Pe la ora 14 a inceput sa ma doara capul . La 17 am mancat niste migdale, apa din plin. A inceput sa imi fie si rau, pe langa durerea de cap care devenise atroce. Acel rau asemenator cu raul de miscare, iar mintea imi era parca in ceaţă. Seara am vomat. Azi noapte la ora 1 inca ma durea capul. Dimineata am mancat jumatate de pepene, de atunci doar apa, inca nu pot manca altceva si nu mi-e foame. Cel mai suparator simptom (durerea de cap a trecut acum) este mintea inceţoşată . Ma intreb si te intreb pe tine, oare ce se intampla. Sa fie simptomele unui detox mi se pare prea repede, sa fie alta cauza starii mele proaste, dar ce? In martie mi-am facut un set de analize uzuale, care au iesit perfect.

    • Ai mâncat foarte puțin, caloric vorbind. Asta nu înseamnă că de acum trebuie să forțezi, încercând un anumit prag caloric. Înseamnă că atât ai putut să mănânci și din această cauză, corpul a intrat în rezervele de grăsime pentru a echilibra balanța. Odată ce ele au intrat prin sânge, au apărut durerile de cap și toate simptomele respective. E un proces normal de detoxificare. Poți să te bucuri de el, sau să-l oprești cu ceva mâncare gătită, densă caloric.

  8. salut Calin
    te rog sa imi spui ce intelegi tu prin …protein karamelization (e din engleza expresia )…si cat de nociv consideri acest proces pentru sanatate in general
    multumesc

  9. Doamnee :)) Foarte tare articolul, dar nu se compară… cu poza! :))))))))

  10. Esti un om frumos si senin: fizic si psihic. Iar asta conteaza cel mai mult!

Comments are closed.