Mauritius – primele impresii – 1

Frig! E frig în România în februarie, așa că atunci când s-a ivit oportunitatea de a pleca spre vara emisferei sudice, pe insula tropicală Mauritius, am acceptat imediat. Pentru a ajunge acolo, am luat trei zboruri diferite, cu schimb în Istanbul și Dubai. Am plecat duminică la ora 16.30 și am ajuns luni dimineața la ora ora 9. Zborurile au fost programate în așa fel încât să nu fie mai mult de 2 ore de așteptare în fiecare aeroport. Altfel călătoria ar fi durat mult mai mult.

Când ai mai puțin de două ore între zboruri e destul de riscant, e la limită. Orice mică eroare sau întârziere poate duce la pierderea următorului avion. Așa era să se întâmple în Istanbul, când ne-am luat cu vorba și am ieșit din greșeală din zona de control. Am pierdut mai mult de 30 de minute trecând înapoi prin punctul de verificare și am ajuns la limită în avion. În Dubai totul a mers bine. Am avut timp să-mi cumpăr curmale din alea arabe, grase și suculente.

Intrarea în Mauritius a fost complicată. Pentru că nu ne hotărâsem unde vom călători mai departe din Mauritius, n-aveam bilet de întoarcere în București. Asta li s-a părut foarte suspect vameșilor. Ne-au reținut 3 ore pentru investigații suplimentare. Faptul că aveam puțin cash la noi a amplificat suspiciunile. Am găsit până la urmă soluția să cumpărăm online bilete pentru Reunion, insula vecină cu Mauritius. Reunion face parte din Franța, deci din Uniunea Europeană. Acolo suntem practic acasă. A durat ceva până să le explicăm asta vameșilor. La început ei doreau neapărat să ne cumpărăm bilete înapoi spre București.

După ce ne-am cumpărat în fața lor bilete și am primit confirmarea, ne-au eliberat. Am primit viză pe doar 35 de zile, adică exact până la zborul spre Reunion. Noi ne doream să stăm 3 luni, poate cu prelungire încă 3 luni, dacă ne plăcea țara, dar după acea experiență, 35 de zile ni se părea deja prea mult. Eram foarte obosiți după cele 17 ore de călătorie. Nu aveam niciun chef de complicați vamale și probabil am reacționat exagerat. Ne așteptam ca după problemele vamale, să nu ne găsim nici bagajele de cală. Evident, fuseseră rătăcite în Istanbul. Urma să ne fie livrate a doua zi dimineață.

La ieșirea din aeroport a urmat negocierea cu taximetriștii. Taximetriștii de aeroport sunt o specie aparte și sunt toți la fel în țările „în curs de dezvoltare”. N-are importanță că sunt din Thailanda, Cambodgia sau Mauritius. Noi am aterizat în sudul insulei, iar vila închiriată era în nordul insulei. Ne aștepta un drum de 90 de minute cu mașina. Am nimerit în Mauritius taman la cea mai mare sărbătoare hindusă, a zeului Shiva. Acestă sărbătoare constă în procesiuni religioase în care mase mari de oameni se deplasează pe jos până în centrul sacru al insulei. Pelerinii ocupă o mare parte din șosea și au prioritate, așa că această situație ne-a îngreunat deplasarea. Partea bună a fost că am avut parte de o mare porție de multiculturalism din Mauritius încă din prima zi.

procesiune

O primă surpriză a fost puternica influență Franceză sub care se află insula. Mauritius a fost sub administrație Franceză din 1710 până în 1810, când a fost cucerită de englezi. Populația franceză deja existentă în Mauritius a primit dreptul de a-și păstra obiceiurile și limba. Insula nu a fost locuită înainte de apariția coloniștilor europeni (portughezi, olandezi, francezi și englezi). Coloniștii au populat insula în special cu forță de muncă adusă din India și Africa. De curând mâna de lucru ieftină chinezească a apărut pe insulă. Toate aceste populații diferite au creeat o cultură aparte: după aspectul fizic al populației, ai impresia că ești în India. Ascultând dialectul creol, te simți în Africa. Mergând pe șoselele rurale înguste și strâmte, printre proprietăți cu porți cochete, am avut un deja vu francez. Abia am părăsit sudul Franței și m-am trezit într-o combinație de sudul Franței, asezonat cu India, Africa și Thailanda.

10848793_10152904939370186_5616498260199461006_o

Ne-am cazat în Calodyne, o localitate mică rurală pe litoral. Tipul care ne-a închiriat superba vilă a fost foarte prietenos și a făcut tot posibilul să uităm problemele de la vamă. Ne-a arătat împrejurimile, ce e interesant de vizitat în zonă. Ne-a dus la plajă, apoi am fost la masă și la un complex comercial. La sfârșitul zilei, am adormit dus. Camera mea are deschidere către mica junglă privată a proprietății. E plin de țânțari, dar nu m-au deranjat deloc. Zgomotele pădurii tropicale mi se par cel mai liniștitor și odihnitor soundtrack.

11002702_10152909129265186_7886483972025967724_o

10974727_10152906757835186_5675377034716794759_o

1901210_10152906256340186_8269058337255434023_n

poze de Costin

Distribuie
  • 150
    Shares

Haplea Fructaliu

5 Comments

Leave a Reply