Mauritius – paradisul distrus – 3

Sunt în a 5-a zi în Mauritius. A trebuit să verific. Timpul trece altfel de când am aterizat pe insulă. Mi se pare că sunt aici de cel puțin câteva săptămâni. Primele zile au fost aglomerate. Am încercat să explorăm cât mai mult din împrejurimi, să vedem ce opțiuni avem, care sunt cele mai atractive zone și cele mai frumoase plaje. Astăzi a fost o zi în care ne-am odihnit acasă. A fost o zi aleasă inspirat, pentru că a plouat. Ploile tropicale au un farmec aparte pentru un muntean din zonele temperate. Vizual, peisajul mohorât și întunecat îmi inspiră o vreme rece, pentru că așa se întâmplă în zona mea. În schimb, aici ploaia e caldă, plăcută, ca un duș. Seara am ieșit până la magazinul de lângă noi să cumpărăm ceva de mâncare, dar era închis. Am mers până la supermarketul de la intrarea în sat, dar și acesta era închis. Apoi, ceva total neașteptat s-a întâmplat, făcând din această seară una memorabilă, deși nu ne așteptam la nimic.

Chiar lângă supermarket e un restaurant numit Linda’s. Până acum nu l-am văzut deschis.  Ni s-a spus că poate se va deschide săptămâna viitoare. Dar acum am văzut lumina aprinsă și ceva mișcare înauntru. Am intrat și ne-a întâmpinat o doamnă simpatică. Ne-a spus că deocamdată restaurantul e închis. Costin a întrebat-o dacă putem cumpăra ceva de mâncare, pentru că toate magazinele sunt închise, iar ea ne-a invitat înauntru și a spus că ne va pregăti ceva din ce găsește prin bucătărie.

A urmat discuția obișnuită despre regimul meu alimentar. Linda’s e un restaurant celebru în zonă, mai ales pentru bucătarul ei. Doamna bucătar/patron era obișnuită cu mâncăruri sofisticate, așa că perspectiva „gătirii” unei salate, fără nimic gătit la foc, fără ulei și fără sare i se părea culmea minimalismului. Rezultatul a fost aspectuos, după cum se poate vedea:

11008927_10152913916380186_169219247_n (1)

După ce am terminat de mâncat, ne-am așternut la discuții, pentru vreo două ore, timp în care am aflat noi amănunte interesante despre Mauritius și doamna despre țara noastră și zonele prin care am călătorit. Linda este un exemplu elocvent pentru multiculturalismul local. Mama ei este elvețiancă, iar tatăl creole (mauritian de origine africană). Este căsătorită cu un sino-mauritian (de origine chineză). Băiatul ei urăște insula și trăiește în Franța.

Am întrebat-o dacă nu există tensiuni între atât de multe rase de oameni, ce conviețuiesc pe un teritoriu atât de mic. Ne-a spus că nu au arme și niciodată nu au fost violențe între grupurile rasiale. Tensiunile există doar la nivel de bârfă. De exemplu, indo-mauritienii (mauritienii de origine indiană) sunt 68% din populație. Pentru că au o asemenea majoritate, ei ajung să conducă și să decidă tot timpul, pentru toată lumea. Toți premierii țării sunt invariabil indo-mauritieni. Celelalte grupuri nu găsesc drept corect să fie conduși de o majoritate, dar nu au cum să se impună. Indo-mauritienii sunt foarte muncitori. În antiteză, creolii sunt leneși. Nu vor să muncească, preferă să bea o bere pe plajă, să trăiască o viață liniștită, decât să aibă vreo inițiativă.

Bănuiesc că așa se explică de ce coloniștii au adus mai mult mână de lucru din India, decât din Africa. Era mai muncitoare și mai ușor de strunit. Am vorbit pe larg despre amănunte politico-economice, pe celălalt blog al meu. Următoarea întrebare a fost dacă există relații interrasiale. Mi-a spus că există, dar nu foarte multe, iar cele care se fac, nu prea merg. Obiceiurile sunt foarte diferite și până la urmă apar tensiuni mari între soți sau familii. De obicei, relațiile mixte apar între indo-mauritieni și creole. Celelalte grupuri sunt mai rezervate în astfel de combinații. Albii (franco-mauritieni, mauritieni de origine franceză sau anglo-mauritieni, de origine engleză) și musulmanii sunt exclusiviști și nu intră în combinații.

Albii (The Whites) și Sino-mauritienii sunt cele mai bogate grupuri etnice de pe insulă

Am cerut informații despre fructe și legume. Cum de un paradis tropical poate sta atât de prost la capitolul fructe și legume?  Ne-a explicat că din cauza ploilor abundente, aproape toate culturile de legume au fost distruse. Așa se explică prețurile astronomice pe care le-am întâlnit la legume, de exemplu roșii 37 lei/kg, morcovi 22 lei/kg, salată 12 lei/bucata. Da, ați citit bine. Cu producția locală compromisă, mauritienii trebuie să importe din Europa, sau Africa de Sud, partenerii tradiționali, iar prețurile sunt mari. Din cauza absenței legumelor, Mauritius este pe locul 4 în topul țărilor cu cel mai mai mare procentaj de diabetici din lume: 17%.

Acest procentaj enorm arată că atunci când nu ai acces la fructe și legume, nimic nu te poate ajuta: nici vremea frumoasă, nici soarele, nici viața liniștită, nici orezul, nici zahărul, nici peștele și fructele de mare, nici bucătăria foarte diversificată de multiplele culturi prezente pe insulă. Rețetele specifice mauritiene sunt combinații de orez cu carne și diferite mirodenii. Nu e ceva neobișnuit să fie adăugat zahăr în mâncare. Combinația aceasta e foarte periculoasă, deoarece orezul alb are puțină fibră și o încărcătură glicemică mare. Pancreasul trebuie să elibereze rapid o cantitate mare de insulină. În același timp, transportul glucozei în sânge este îngreunat de carnea și grăsimile consumate în combinație cu orezul. Fără o salată consistentă pentru a contrabalansa aceste efecte, nu e de mirare că se ajunge la diabet.

Cum s-a ajuns aici? Cum e posibil ca o țară tropicală să nu poată avea fructe și legume de bună calitate, în abundență? Încă o dată, aroganța omului și credința că poate modifica natura după bunul plac stau la baza problemei. Goana după niște obiective artificiale, stabilite printr-o viziune îngustă, incapacitatea de a înțelege evoluția mediului natural în care urmează să fie aduse modificările, sunt ingredientele dezastrului.

Mauritius e o insulă în mijlocul Oceanului Indian. Este izolată, la mila naturii, bătută de cicloane de 200km/h și ploi abundente. De la formarea ei în urma unor evenimente vulcanice violente, acum câteva milioane de ani, s-a dezvoltat acolo un ecosistem. Bănuiesc că acel ecosistem s-a dezvoltat în felul violent specific natural. Dacă anumite plante nu rezistau ploii și cicloanelor, mureau, iar altele le luau locul. Animalele s-au dezvoltat în strânsă legătură cu plantele. Dacă nu se adaptau la o nouă sursă de hrană, după dispariția unor plante, mureau și ele.

În timp, trebuie să se fi dezvoltat acolo un ecosistem stabil, rezistent la intemperiile vremii, specifice unei insule izolată în ocean. Acel sistem construit în atâtea milioane de ani de încercări și recalibrări, a fost distrus de o mână de europeni. S-au gândit ei că insula e perfectă pentru plantarea trestiei de zahăr și că vor scoate un profit bun din această activitate. Insula a fost populată cu mână de lucru ieftină (sclavi) din India sau din Africa. Populația cosmopolită, formată din foști sclavi, și-a obținut independența în 1968, dar a rămas izolată pe o insulă ce nu îi poate hrăni.

Insula nu îi poate hrăni, nu pentru că suprafața ar fi prea mică pentru o populație relativ numeroasă (1.2 milioane locuitori pe o suprafață cât jumătate din județul Brașov). Cea mai mare parte din insulă este acoperită de plantațiile de trestie de zahăr. Acestea nu pot fi înlocuite, pentru că Mauritius are contracte de export cu Uniunea Europeană. Plantațiile sunt expuse violențelor naturii, asta înseamnă că deseori, nici 100% din producție nu poate acoperi angajamentele statului către UE. Mauritius importă zahăr din Africa de Sud. Diabetoironic… Ciclonul tropical Hollanda a distrus JUMĂTATE din plantațiile de trestie în 1994.

Natura oferă un răspuns clar: existența plantațiilor de zahăr pe insulă este foarte nesigură. Oamenii de pe insulă depind de aceste plantații, deci existența lor este nesigură. Dar ce e de făcut? Cum ai putea acum să oprești producția de zahăr de care depind veniturile tale și să încerci să refaci ecosistemul insulei? Dacă refaci ecosistemul, cât de rezistent va fi acesta împotriva cicloanelor și a ploilor abundente? Va fi posibil să hrănească o populație atât de mare? Vor putea locuitorii să-și schimbe obiceiurile proaste alimentare? Va exista un surplus de fructe și legume pentru export?

Acestea sunt concluziile mele după informațiile primite de la doamna Linda și propria mea investigație. Discuția a continuat. Am aflat alte lucruri interesante, despre care voi vorbi în episodul următor.

10915008_10152908846645186_1235579909061197465_o

Poză de Costin

Distribuie
  • 49
    Shares

Haplea Fructaliu

One Comment

Leave a Reply