La vânătoare de oameni

Am o propunere pentru vânătorii amatori, acei oameni care s-au trezit cu niște bani și timp liber în plus. S-au gândit: „hm, ce hobby aș putea să aleg? Ah da… Aș putea să închiriez o pușcă, niște gloanțe, un vânător profesionist și să împușc niște animale. Aș putea să mă conectez cu adevărata mea natură. Oamenii vânează din cele mai vechi timpuri”.

Da, oamenii vânează din cele mai vechi timpuri în scopul de a-și procura hrana. Nu cred că se trezeau dimineața cu ideea: „hei, avem toată mâncarea asta, dar hai să mai omorâm un animal, așa de distracție”. Pe lângă faptul că vânătoarea necesita un mare consum de energie și răbdare, rata de reușită fiind mică, mai era și periculoasă. Se puteau întâmpla accidente. Apoi, orice vânător respectă animalul ucis. Indienii americani cereau întâi permisiunea spiritului animalului înainte de a-l vâna.

Chiar nu poți găsi un hobby mai puțin sângeros, dragă vânătorule amator? De exemplu, drumeții montane, sau tir cu pușca/arcul, sau la naiba… paintball! Dacă nu, dacă chiar trebuie să omori pentru a fi satisfăcut, hai să egalăm un pic balanța, pentru a fi mai palpitant. Care este cel mai periculos animal de pe planetă? Omul. Uită de lei, tigri, elefanți, mistreți, căprioare sau alte jivine.

Propun să facem niște închisori naturale, un fel de rezervații, în care toți criminalii condamnați la moarte sau închisoare pe viață să fie constrânși. Să aibă arme, muniție și tot ce trebuie. Să trăiască acolo în treaba lor, să se împuște dacă vor, dar fără posibilitatea de a părăsi rezervația.

Iar tu vânătorule amator, vei putea intra GRATIS în rezervație, să omori pe cine dorești, dar evident, cu riscul că nu vei mai ieși. Nu-i așa că ar fi distractiv?

MainCecilKiller_0

Haplea Fructaliu

3 Comments

  1. foarte interesant. pacat ca nu ai puterea de a promulga legi.

  2. Se dorea ca Uniunea sa devina purtatoarea idealurilor vanatoresti din Romania, intru innobilarea pasiunii vanatorilor, prin ridicarea nivelului de instruire a acestora si prin exercitarea vanatorii in deplina sportivitate, numai acolo unde, cand si cum permitea legea. De la idee pana la fapta nu ramasese decat un pas.

Comments are closed.