La Corcodușe

 

Pentru mine, corcodușele erau fructele alea mici, verzi și acre, pe care le mâncam când eram copil. Ne urcam în copac și culegeam. Nu neapărat pentru că ne era foame, ci pentru că erau acolo. Gustul lor acru nu era atractiv, dar era ca un fel de condiment pentru noi.

Acum de curând, de când sunt frugivor, am descoperit corcodușele ca fiind ori galbene ori roșii, dar foarte dulci. Vremurile s-au schimbat. Copii nu mai sunt pe străzi, sunt în case, cu gadgeturile în mână. Adulții merg ca niște roboți pe stradă, înecați în problemele lor, mestecând un covrig sau o altă formă de junk food.

Așa am apucat să văd și eu cum arată corcodușele coapte. Văd peste tot copaci care gem de atâtea fructe, iar pe jos, la poalele lor, e un covor galben sau roșu, format din corcodușe întregi sau strivite. Nu pot suporta atâta risipă, așa că mi-am luat bicicleta, la o plimbare prin cartier.

bicicleta

 

Am vizitat locuri pe care nu le-am mai văzut de când eram mic și exploram cartierul. Mi-au trezit amintiri plăcute. M-am uitat la copaci, să văd pe unde sunt corcodușii. Cei mai buni sunt cei care se află pe spațiul verde. Acolo, mare parte din fructe rămân intacte. Cele mai bune și dulci sunt cele căzute, pentru că sunt cele mai coapte. Nu trebuie să faci decât să te apleci și să le strângi.

pejos

Poți chiar să-ți faci prieteni între timp. 🙂

prieteni

Poți să le mănânci pe loc, după ce le ștergi un pic și sufli peste ele (ca în magie), sau le duci acasă și le mănânci după ce le speli.

corcoduse2

Căutarea de fructe, culesul și mâncatul lor este un proces atât de familiar pentru noi. Îl cunoaștem de pe la începuturile noastre ca specie. Veți vedea că e ca o meditație. Veți simți că faceți ceva natural, ceva ce parcă ați făcut toată viața.

Pe lângă corcodușe, orașul e plin de o altă sursă de calorii. Am văzut foarte mulți porumbei morți. Probabil sunt toropiți de căldură și nu se pot feri de mașini. Sunt proaspeți, întinși pe stradă. Pot fi mâncați pe loc, sau duși acasă, pentru a fi gătiți.

Hm, mă întreb câtă lume va merge la cules de corcodușe după acest articol și câți la strâns de porumbei. Oare ce ne îndeamnă instinctul, ce activitate ne încântă mai mult, ce e mai plăcut?

Haplea Fructaliu

4 Comments

  1. Porumbeii se pot gati cu cimbrisor la cuptor… E sezon si pt. cimbrisor.
    Pentru asta se folosesc ierburile la preparatul carnii se mascheaza mirosul de hoit…
    Apropos de fructe, la tura de alergare de azi culegeam din mers zmeura…

  2. la oras putini, de lene.
    La tara (50% din populatia romaniei sta la sat) e ceva obisnuit – ce nu e consumat pe loc devine tuica 🙂

  3. Servus, Călin, urmăresc activitatea ta de ceva vreme și mă bucur că ai ales drumul ăsta. Uite, eu de vreo 2 ani profit de străzile Constanței. Culeg nuci toamna, dude negre vara etc. Vara asta am cules zilnic cate 5 kg de dude negre și le-am împărțit cu prietena, fiecare cate 2,5 kg la o masa. Sunt pline de fier, proteine, grăsimi sănătoase, magneziu și resveratrol, asta ca să pomenesc doar câteva dintre beneficiile consumului de dude. Dar mi-ai amintit în postarea ta de un alt beneficiu: plăcerea pe care o am cand culeg pe stradă dude, cand ma catar in copaci după ele câte 6-7 metri cateodata, am reusit chiar performanta de a coborî pe crengi folosindu-mi greutatea corpului ca si cum as fi coborât cu un lift, secretul este să știi cum să controlezi rezistența ramurilor). Când culeg fructe direct din pom simt ca ma conectez altfel la natura, e un schimb pe care il pot intelege si simti,. Și nu mă costă absolut nimic. Sunt dulci, delicioase, proaspete. În timp ce le culeg văd adulții cu copii de mână intrând și ieșind din cofetării, trecând absenți pe lângă duzii care gem de fructe. Nu îi înțeleg. Unii vor să guste, dar sunt opriți de către părinți, pentru că dudele pătează. Zahărul alb nu pătează, în schimb ucide. M-aș bucura să culegem ceva dude prin Constanța vara viitoare.

    • Cu plăcere. Nu știu dacă știi, dar eu sunt născut în Constanța și cele mai multe rude le am acolo. Și în București erau mulți duzi și nimeni interesat. Aici în Brașov sunt mai puțini. Cățăratul în copaci e unul dintre următorii mei pași spre o mișcare naturală a corpului. Mi se pare foarte bun pentru tonificarea mușchilor din zona superioară, care la mine nu sunt prea dezvoltați 🙂 Contactează-mă pe FB și ținem legătura. Baftă!

Comments are closed.