Gusturi

Se spune că gusturile nu se discută. Nu contează, le discut eu în acest articol. Ar putea fi interesant pentru unii, să afle despre cum simte un frugivor gusturile clasice. Dieta standard ne-a dat peste cap felul în care ne raportăm la gusturi. Nu ne mai putem baza pe instincte, și asta în detrimentul sănătății.

Există 4 gusturi importante, dar s-au mai descoperit și altele secundare. Limba are capacitatea de a detecta cele 4 gusturi în orice zonă a ei. Teoria cu divizarea limbii în 4 zone s-a dovedit a fi incorectă.

Dulce

Cel mai important gust. Este o senzație plăcută pentru oricine. Reprezintă capacitatea noastră de a detecta carbohidrații simpli, fructoză, glucoză, adică hrana principală pentru organismul nostru, ușor de asimilat, ușor de transportat către celule. În natură, dulcele este reprezentat de fructe. Atunci când simțim nevoia de dulce, trebuie să o satisfacem cu fructe, oricâte, după apetit. Fructele oferă carbohidrați simpli într-o cantitate moderată, la pachet cu apă, enzime, fibre, vitamine, minerale și alte componente pentru care suntem adaptați.

Deja văd câteva mâini ridicate, oameni care vor spune că nu apreciază gustul dulce, preferând altele. Iată câteva explicații:
– cei care consumă alcool în cantități mari, nu apreciază dulcele. Alcoolul este o toxină, pe care corpul o arde rapid, cu prioritate. Cei care consumă alcool, s-au obișnuit cu acest tip de energie rapidă, ca un înlocuitor al carbohidraților simpli. Cum alcoolul este ars cu prioritate, dacă ar consuma dulce împreună cu alcoolul, carbohidrații ar trebui să aștepte la rând, producând complicații, prin fermentare.
– dulce înseamnă gras pe dieta standard. Majoritatea dulciurilor (prăjituri, halva, ciocolată) au în componența lor nu doar zahărul, care le conferă gustul dulce, dar și o cantitate considerabilă de grăsime (30-50%). Asta înseamnă că pe lângă sucroză, corpul se pomenește cu o cantitate de grăsime pe care n-a cerut-o. După cum am zis mai sus, nevoia de dulce, înseamnă în natură nevoia de fructe, iar acestea au în general 2-3% grăsimi. Cum insulina este ridicată de sucroză, grăsimea nesolicitată sfârșește prin a fi depusă. Așa s-a impus ideea că dulce înseamnă îngrășare, responsabilă pentru îngrășare fiind de fapt grăsimea care vine la pachet cu dulcele.
– unele persoane nu pot mânca dulce, le vine rău. Aceste persoane trebuie să-și asculte corpul și să nu consume fructe, peste măsură. Ceva în corpul lor încă nu funcționează la parametrii optimi. De exemplu pancreasul e obosit și nu poate produce insulina necesară, sângele e îmbâcsit de grăsime și insulina nu poate transporta zahărul la destinație, ficatul e plin de grăsime, sau cine știe ce alte probleme afectează metabolismul zahărului.

Sărat

Următorul gust important este cel sărat. Prin gustul sărat detectăm în principal ionii de sodiu. Despre importanța sodiului am discutat într-un articol separat. În natură, sodiul se găsește în special în verdețuri, mă refer la cel organic. Pe dieta standard, sodiul se găsește în orice mâncare punem sare.

Pentru mine, nevoia de sărat este satisfăcută prin verdețuri. De când nu mai folosesc sare, reușesc să detectez diferențe între tipuri de verdețuri, cât de sărate sunt fiecare. Nevoia de sărat, reprezintă în natură dorința de a completa sodiul și alte minerale. De exemplu, dacă într-o zi mănânc fructe pe săturate, seara pot simți sau nu nevoia de o salată, nevoia de a completa ce nu a venit din fructe. Aceste completări vin din alimente slab calorice, pentru că energia din fructe a fost suficientă.

Pe dieta standard, apare o altă păcăleală. Alimentele sărate sunt bombe calorice. De exemplu alune prăjite și sărate, mămăligă cu brânză, mezeluri, etc… Așa ceva nu există în natură. Asta înseamnă că atunci când simțim nevoia de sare, din cauza consumului prea mic de verdețuri, primim la pachet cu sodiul din sarea procesată industrial o cantitate mare de calorii, pe care corpul nu a solicitat-o.

Acru și Amar

După cele două gusturi importante, urmează alte două importante, dar din alt punct de vedere. Ele reprezintă în mod natural alimente de care ar trebui să ne ferim. Cum au ajuns aceste două gusturi (acru și amar) să fie preferate de foarte mulți oameni?

 

„S-a acrit” înseamnă „s-a stricat”. Gustul acru reprezintă în natură ceva stricat. Prin gustul acru, detectăm aciditatea. Când simțim așa ceva, ar trebui să scuipăm imediat.

Gustul amar detectează diverși compuși toxici din plantele pe care le consumăm. Unele verdețuri sunt foarte amare, deci deloc apetisante pentru noi, pe când altele, în special cele tinere sunt plăcute la gust. Dacă mușcăm din greșeală dintr-un măr stricat, vom simți gustul amar și vom scuipa dezgustați.

Cum s-a întâmplat că aceste două gusturi, care inițial semnalau pericol în hrană, au devenit preferate? Foarte multă lume preferă acru și destul de mulți preferă amar. După atâtea alimente pe care oamenii nu ar trebui să le mănânce, e nevoie de impulsuri. E nevoie de ceva care să pună organismul într-o poziție de pericol, pentru a intra într-o stare accelerată de funcționare.

Acidul din alimentele acre inhibă dezvoltarea bacteriilor, stimulează ficatul să producă enzime, ajută tranzitul intestinal și reduce refluxul gastric. Componentele toxice amare din verdețuri consumate ca atare sau prin ceaiuri fac un lucru similar, stimulând enzimele digestive, producția de bilă și acid gastric.

Acest reflex nu este caracteristic doar omului. Alte animale au acest instinct, de a consuma verdețuri amare, atunci când nu se simt bine. Problema apare când acest obicei devine o obișnuință. Alimentele acre și amare pot fi consumate, dar apoi trebuie remediată cauza pentru care ne-am îndreptat către ele, nu să le introducem în dieta noastră obișnuită.

Iute

Iute nu e un gust, e doar o senzație de arsură. Îl pun în aceeași categorie cu acru și amar. E un stimulent, o dorință a noastră de a accelera procesele din propriul organism.

Concluzie

În natură, felul în care ne-am folosi gusturile ar fi diferit de cel de pe dieta standard. Această confuzie duce la o alimentație inadecvată și o imposibilitate de a ne folosi instinctele dobândite prin evoluția noastră ca specie. Introducerea câtor mai multe alimente în starea lor naturală, neprocesate, ar fi benefică pentru conectarea cu aceste instincte. Am vorbit despre cele două reguli simple în alimentație într-un alt articol. Dacă acest lucru nu este posibil, măcar putem folosi 3 recomandări:

1. Atunci când aveți nevoie de dulce și nu vreți fructe, consumați ceva care nu conține grăsime, sau conține foarte puțină. Citiți etichetele și vedeți ce cantitate de grăsime e în fiecare produs.

2. Atunci când aveți nevoie de sărat, consumați ceva cu calorii puține, de exemplu o salată cu sare sau porumb prăjit, nu ceva bogat în calorii, fie că sunt grăsimi sau carbohidrați.

3. Dacă preferați constant alimente acre sau amare, ceva ar putea să nu funcționeze tocmai optim în corpul vostru și ar fi bine să găsiți cauza și un remediu, altul decât acela de a vă stimula constant corpul. Această soluție nu va ține prea mult.

 

 

 

RStongue

Haplea Fructaliu

2 Comments

  1. In acest articol sunt de un alt gust cu privire la grasimi. Un consum ridicat de grasimi nu duce la ingrasare. Sunt consumator de slanina, in ciuda alimentatiei vegetariene preponderente, si am observat ca fluctuatiile de greutate apar atunci cand nu respect un program de masa, sau cand revin la o alimentatie haotica. Desi, daca ne raportam strict la greutatea corporala, aceasta incepe sa devina o problema atunci cand numarul de calorii arse este foarte mic. In 20 de zile de miscare continua pe distante lungi, nici macar alimentatia haotica nu a mai putut face fata scaderii in greutate. Se pare ca ceea ce ingrasa, observand prin consumatie alimentatia americanilor, este excesul de zahar (rafinat sau nu este tot una) si cel de sare.

    • Fluctuațiile de greutate sunt una, iar îngrășarea e alta. Dacă eu beau acum 5L de apă, m-am îngrășat 5kg. Greutatea mea a fluctuat. Nu înseamnă că acea îngrășare va ține mai mult de o zi, dar dacă am un corp toxic, corpul va reține apa respectivă pentru curățenie, iar „îngrășarea” va ține mai mult timp. Grăsimea e mult mai ușoară decât apa + carbohidrații. Asta înseamnă că dacă eu mănânc azi 300g de slănină și nu o ard, m-am îngrășat cu 300g. E puțin la cântar, dar pentru a o da jos, trebuie să ard 2700 calorii. Dacă a doua zi mai consum 300g și tot așa, se adună, pentru că nu apuc să o ard. Într-o săptămână pot pune doar 2kg, ceea ce e mai puțin decât în exemplul cu apa, doar că e pură slană, mult mai greu de dat jos. Așadar cântarul te păcălește rău în acest caz.
      Ai menționat alimentația haotică. Pe dieta standard, cu toții învățăm să ne găsim un echilibru. Asta nu înseamnă că suntem sănătoși, ci am găsit un echilibru, astfel încât să nu ne îngrășăm. Când apar momente în care din cauza unor probleme mentale sau de situație, suntem nevoiți să mâncăm haotic, reperele se pierd. Pe dieta frugivoră e mult mai greu să se întâmple asta, în primul rând că e foarte greu să te îngrași din fructe, iar în al doilea pentru că a mânca fructe e ceva instinctual.
      Nu zahărul e problema, corpul are nevoie de zahăr, toate celulele se hrănesc cu zahăr. Ai nevoie de zahăr pentru a avea o viață plină și satisfăcătoare. Grăsimea este cea care se depune și face tot felul de probleme în organism, printre care cea mai importantă este îngreunarea metabolismului zahărului. E o vorbă, grăsimea pe care o mănânci e grăsimea pe care o porți pe tine. Asta pentru că grăsimea este un mecanism de siguranță al organismului pentru vremuri de penurie. Asta înseamnă că trebuie să te întrebuințezi serios să-ți arzi ce ai pus pe tine, ori prin sport mult, ori prin înfometare. Măsoară-ți grăsimea corporală și nu te lăsa păcălit de cântar.

Comments are closed.