Greutatea normală și pragurile psihologice

Circulă printre noi diferite idei despre care ar fi greutatea ideală a unui om. Ele sunt ori stabilite arbitrar, în funcție de relații numerice, ori în funcție de media obișnuită de greutate. Am să explic în acest articol care este părerea mea despre greutatea normală, de ce nu este o greutate obișnuită și cum ajungem să ne îndepărtăm de ea pe parcursul vieții.

La noi în România, greutatea normală la bărbați e stabilită în felul următor: câți centimetrii ai peste 100, atâtea kilograme trebuie să ai. Eu la 186 cm, ar trebui să am 86 kg. Dacă transform datele mele în unități imperiale, rezultă 6’1″ și 189 livre. După cum putem observa, în unități imperiale nu există nicio conexiune logică între greutate și înălțime. Indicele de masă corporală e o modalitate mai bună pentru a stabili greutatea normală (BMI). Acest indice se calculează împărțind greutatea la înălțimea la pătrat. Pentru a calcula automat indicele, puteți folosi orice calculator de pe internet. Căutați „metric BMI calculator” în google. Indicele rezultat este catalogat astfel:

<15 – subponderabilitate foarte severă
15-16 – subponderabilitate severă
16-18.5 – subponderabilitate
18.5-25 – normal
25-30 – supraponderabilitate
30-35 – obezitate moderată
35-40 – obezitate severă
40 – obezitate foarte severă

Eu am 186cm și 77kg. Asta înseamnă BMI = 21.7. Indicele este în interiorul limitelor normale standard. Dacă aș fi avut 86kg, cât se consideră ok popular pe la noi, aș fi avut un BMI de 24.9. Ar fi foarte aproape de supraponderabilitate. Cea mai mare greutate pe care am avut-o a fost 107 kg, ceea ce mă situa la începutul obezității moderate.

Eu am o părere diferită despre greutatea normală, față de cea standard. Consider că greutatea normală este undeva între 18 și 20 BMI pentru bărbați și 19-21 BMI pentru femei. Surplusul de greutate are două componente majore.

  • grăsimea
  • apa

Grăsimea este depusă în timp, ca urmare a consumului unui număr mai mare de calorii decât numărul de calorii arse de organism. Apa în surplus este reținută în organism din cauza dietei bogate în sare și substanțe toxice. Dintre cele două, apa este cea mai ușor de eliminat, cu rezultate imediate, deoarece apa este mult mai grea decât grăsimea. Asta știe orice nutriționist, iar orice program pompos de slăbire rapidă se bazează pe eliminarea rapidă a apei. Grăsimea este mai greu de eliminat. Trebuie să fii subcaloric cu 9000 de calorii pentru a pierde 1 kg de grăsime. E foarte dificil, pentru că odată ce a fost adoptat un regim subcaloric, corpul se adaptează și arde din ce în ce mai puține calorii. Pe cântar, pierderea grăsimii nu e evidentă. Aceasta se vede doar în definirea mai clară a unor mușchi, în special a celor de pe abdomen.

Am analizat indicele de masă specific alergătorilor de maraton și cicliștilor de anduranță. Aceștia au un BMI între 18 și 20 (masculin), respectiv 19-21 (feminin). Acești sportivi au o dietă departe de cea naturală (fructe și legume crude), însă datorită antrenamentelor zilnice, ei scapă în fiecare zi de surplusul de apă și grăsime acumulat din cauza dietei inadecvate. Noi ceilalți, nu avem luxul acesta. Cât suntem copii/tineri, reușim să ne păstrăm greutatea în limite acceptabile. Corpul răspunde încă bine bombardamentului cu alimente artificiale, însă pe măsură ce îmbătrânim, cedăm, iar surplusul de apă și grăsime începe să se adune încet, dar sigur.

hi-res-e3fb7611cd6786f8158d5c1e3db55778_crop_north

Eu am observat că prin dieta mea frugivoră, îmi mențin o greutate acceptabilă fără niciun efort. Este extrem de dificil să pui grăsime din fructe. Volumul consumat trebuie să fie enorm, dar volumul enorm înseamnă mai multă energie cheltuită de organism pentru digestie. Dieta este extrem de săracă în sare, bogată în potasiu, săracă în elemente toxice. În timp, apa reținută de organism este eliminată și greutatea scade.

Nu este deloc inteligent să forțăm organismul în a scăpa de apă. Dacă o reține, înseamnă că încă e nevoie de ea acolo, pentru curățenie. Când nu va mai trebui, o va elimina singur. După cum remarcați, indicele meu e 21.7. Asta îmi spune că încă mai am pași de făcut pe calea detoxificării, până când cifra va ajunge în mod natural în limitele indicilor sportivilor de anduranță.

Probabil se va aduce în discuție masa musculară. Unii oameni nu au grăsime sau apă în exces, dar cară după ei o masă musculară. Există oameni al căror BMI este între 25 și 30, dar au 7% grăsime corporală, ceea ce este remarcabil. Evident că în acest caz, raționamentul meu nu se aplică. El are legătură cu oamenii obișnuiți, care nu merg la sală și nu au sau nu au avut un obiectiv în a pune mușchi pe ei.

Aș dori să adaug, cu riscul de a-mi pune toți bodybuilderii în cap, că sunt adeptul unor mușchi funcționali în detrimentul unor mușchi voluminoși. Nu văd nicio logică în a-ți crește masa musculară fără ca forța să crească în mod proporțional. Dacă mușchii au crescut, dar nu și capacitatea, înseamnă că nu sunt altceva decât o inflamație în corp, cauzată de proteina în exces consumată în aceste medii. Îl prefer pe Bruce Lee, în detrimentul lui Ronnie Coleman.

brucelee-coleman

Este tot mai evident că în lume sunt mari probleme cu obezitatea (35% obezi în SUA, de exemplu). În Romania cifra e mult mai mică, dar e clar că oamenii sunt din ce în ce mai departe de indicii 18-21, pe care eu îi consider ideali. Motivul principal pentru care s-a ajuns aici este mâncarea. Industria a creeat o abundență de mâncare ieftină, bogată în calorii și săracă în calitate (micro-nutrimente). Acest tip de mâncare trebuie tratată cu multă sare pentru a avea gust și procesată pentru a fi digestibilă. Consumând această mâncare, este imposibil să scăpăm în fiecare zi de apa reținută în organism și grăsimile depuse. Pentru asta, ar trebui să fim alergători de maraton și să ne antrenăm câteva ore în fiecare zi.

Pe parcursul anilor, mintea noastră a început să cedeze în fața pragurilor artificiale de greutate stabilite arbitrar. În liceu, greutatea mea era 83kg, dar pentru a mi-o menține, jucam basket 2-3 ore pe zi. Când am terminat liceul și am lăsat basketul, greutatea mea normală s-a stabilizat la 93kg. Acesta a fost un prag psihologic pentru mine, timp de câțiva ani. Am apelat la reducerea caloriilor pentru a-mi menține greutatea la acest nivel. Sunt încercări disperate, care de obicei fac mai mult rău decât bine. Tipul mâncării trebuia schimbat, nu volumul.

După alți ani, am ajuns la un nou prag psihologic: 103. Am stat câțiva ani la acest prag, atingând uneori chiar 107, după care am făcut câteva schimbări în dietă și am menținut caloriile sub control, ajungând înapoi la fostul meu prag de 93. M-am menținut la acest prag fiind foarte atent la caloriile consumate, iar dacă făceam excese, în următoarea zi consumam doar apă cu lămâie.

După trecerea la dieta raw vegană, apoi la cea frugivoră, am slăbit fără niciun efort până la 73 kg. Într-o primă fază am consumat puține calorii și nu mâncam destule fructe. După ce m-am prins că e nevoie de fructe pentru energie, am crescut câteva kilograme, iar de atunci am pus ceva masă musculară funcțională, bună în special pentru alergare.

Poate felul acesta de a relaționa cu anumite praguri psihologice de greutate sună familiar pentru mulți dintre voi. Cu toții dorim să ne păstrăm o formă corporală în care să ne simțim bine, dar suntem sabotați de alimentația inadecvată. Unii sunt ignoranți. Pur și simplu nu știu că alimentația lor este extrem de departe de cea naturală, specifică speciei. Alții știu asta, dar nu pot renunța la anumite alimente ce le asigură un confort mental.

Deși par să fie două soluții la problema supraponderabilității, nu există decât o singură variantă. Prima variantă, aceea de a crește activitatea fizică, pentru a menține controlul asupra greutății nu e practică. E nevoie de prea multe ore de sport, pentru a contrabalansa o alimentație proastă. Corpul are nevoie de refacere după această mișcare, are nevoie să reconstruiască și pentru asta are nevoie de materiale de cea mai bună calitate, nu de gunoaie. A doua variantă, aceea de a curăța dieta, va da rezultate sigure, dar în timp. Dacă veți crește aportul alimentelor bogate în apă, fibre, vitamine și minerale, relativ slabe caloric, corpul va elimina apa în surplus, folosită pentru diluarea toxinelor, iar grăsimea va scădea, pentru că cel puțin la început, nu veți fi capabili să consumați un volum atât de mare de fructe și legume, pentru a echivala caloriile din alimentația procesată. Important e să aveți răbdare. Corpul va scăpa de greutatea în plus, atunci când consideră că e momentul oportun.

Câteva cuvinte despre subponderali: Există un procentaj mic de oameni subponderali. Acest tip de oameni sunt în general speriați de dieta frugivoră. Ei cred că dacă vor adopta această dietă, vor slăbi și mai tare. Subponderabilitatea e o problemă de absorbție. Sistemul lor digestiv probabil nu funcționează eficient și oricât ar mânca, nu absorb nutriția din acele elemente. Pentru acest tip de oameni, sugerez o abordare ce poate părea ciudată: un post negru de câteva zile, urmat de o dietă frugivoră. Postul negru (cu apă), va oferi corpului răgazul de a face curățenie prin sistemul digestiv. După un post negru, corpul este extrem de eficient și atent cu caloriile. După un post cu apă, oricine pune greutate foarte ușor. Fructele ce vor fi consumate după post sunt cele mai ușor alimente de digerat și asimilat de către corp.

Tu ce indice de masă corporală ai? Care este indicele la care te simți cel mai bine? Cât e de dificil să menții greutatea la acest indice?

stk151315rke

Distribuie
  • 180
    Shares

Haplea Fructaliu

14 Comments

  1. Toxine toxine toxine. Eu am o dieta relativ clasica( bine, fara prostii uriase gen chipsuri, dulciuri excesive etc) si am 66kg la 1.74 cu BF vreo 12%. Unde-i apa care ar fi trebui sa se puna pe mine sa dilueze aceste toxine?

    Normal ca ai slabit devendind frugivor, trebuie sa bagi o tona de fructe ca sa ajungi la cat imi trebuie mie sa ma mentin la greutatea asta (vreo 2300 calorii).

    Sper ca nu-ti inchipui ca Ronnie sau altii ca el au mai putina forta decat Bruce Lee? Cresterea in dimensiune a muschilor e un rezultat al adaptarii lor pt. a putea produce atat mai multa forta cat si pentru a avea mai multa anduranta.

    Subponderabiltatea ca si supraponderabilitatea sunt efecte ale consumului prea scazut respectiv prea mare de calorii. Variatia metabolica este de max 15% intre oameni cu aceeasi masa lean.

    Problema oamenilor supraponderali e ca in general sunt complet sedentari, asta combinata cu incercari de slabit duce la o scadere a masei lean ceea ce ii face sa aiba nevoie de si mai putine calorii.

    Solutia simpla : cresterea masei musculare si reducerea consumului caloric.

  2. Clipul e funny, dar intra acolo si alte variabile gen transpiratie, grip, doar ai facut fizica sau matematica :P.

  3. Draga Haplea,
    Ceea ce nu observ in textele tale sau cel putin cel de fata este o bibliografie, referinte la texte dupa care au fost preluate informatiile. De asemenea in momentul in care te aventurezi sa mentionezi termeni ca BMI ar trebui data o explicatie cititorilor i.e. provine de la Body Mass Index, adica din UK, cum e calculat acolo si ce legatura are cu textul tau. Informatiile redate de tine ar trebui s aiba surse.

    • Hm… Am menționat termenul în română „Indicele de masă corporală”. Am menționat prescurtarea, inițialele în engleză. Am descris cum se calculează. Am arătat cum sunt clasificate rezultatele BMI. N-am scris de unde provine, dar nu sunt o enciclopedie, sunt un blogger. Cred că orice om care a găsit articolul meu, poate să facă atâta lucru, să pună BMI, sau „indicele de masă corporală” în google search și să afle mai multe informații, dacă cele prezente în articolul meu nu sunt suficiente. Dau surse atunci când citez un studiu, dar în acest articol, expun păreri personale, bazate pe o logică proprie. Ce afirmație din acest articol ar avea nevoie de o sursă, după părerea ta?

  4. In articolul tau nu am gasit nici o argumentatie care sa ma satisfaca, referitor de faptul ca i-ai ales ca etalon pe sportivii de anduranta. Pana la urma omul in “starea sa naturala” nu este si nici n-a fost acum mii de ani un sportiv de anduranta. Hannes Kolehmainen, castigatorul maratonului olimpic din 1920 a fost unul dintre vegetarienii convinsi ai secolului 20, a murit la 76 de ani, cu putin peste media de viata a periodei din cauze naturale, nu l-a calcat masina. vei spune ca aici intervine multi factori, asta voi spune si eu legat de greutatea ideala, ca intervin multi factori pe care nu i-ai luat in calcul, dar dupa cum ai spus asta e parerea ta.

    • Nu am zis că omul a fost un sportiv de anduranță în stare naturală. Am spus că în ziua de azi, un sportiv de anduranță poate contrabalansa o dietă nenaturală (cea standard), prin faptul că arde surplusul de grăsime și elimină apa în exces în fiecare zi. Apoi am spus că eu deși nu sunt un sportiv de anduranță (alerg, dar volumul meu de antrenament e infim față de cel al unui profesionist) am un BMI bun, tocmai pentru că mă ajută dieta. Am continuat în articol spunând că soluția nu e să fim alergători de anduranță (da, e nenatural) ci să ne ajustăm dieta.

  5. Salut ! Interesanta dieta pe care o expui. Mi s-ar potrivi de minune avand in vedere ca iubesc fructele. Intrebarea este daca fructele aduc aportul tuturor nevoilor corpului ? Mai trebuiesc consumate in plus si super-alimente ? Asta pe langa semintele de care aminteai. Mentionez ca nu “am timp sa” fac sport si am 45 de ani.

  6. Călin, eu cred că BMI-ul nu este atât de relevant. Cred că mai relevant ar fi procentul de grăsime din corp.
    Eu, la 169 cm și 57 kg am un indice de 20, ceea ce s-ar traduce ca fiind OK. De asemenea sunt vegetarian de câțiva ani și, cu mici „scăpări”, vegan de câteva luni. Totuși, consumul ocazional de alcool și un oarecare sedentarism mi-au pus niște colăcei peste abdomen.
    Consider așadar că „problema” este un pic mai amplă și nu se reduce doar la nutriție vs. mișcare. Sunt mai mulți factori de luat în calcul, cum ar fi alcoolul, odihna sau stresul.
    Oricum, așa cum ai concluzionat și tu, contează indicele la care te simți cel mai bine. N-am înțeles și nu o să înțeleg niciodată oamenii care se simt mai bine doar pentru că au scăpat sau au pus pe ei 1-2 kg.
    O seară faină 🙂

  7. Crezi ca ar fi posibil sa devin frugivor in conditiile in care lucrez 11 ore pe zi intr-un birou, in conditii de stress ? Mi-as dori tare mult, insa nu stiu cum sa-mi stavilesc poftele 🙂 ! Astept cu nerabdare raspunsul , caci blogul tau e ca o carte buna pe care nu-ti vine s-o lasi pana n-o termini 🙂

    • Dacă nu-ți convine jobul și e stresant, renunță la el. Știu că sună simplist, dar în zen se spune că să te sacrifici acum pentru ceva din viitor e un non-sens. Dacă nu trăiești acum, nu trăiești deloc. Poate schimbul jobului va trebui să aducă și un schimbare de stil de viață, asta rămâne să vezi pe mai departe. Important e să nu te complaci într-o anumită situație, ca și cum n-ai putea să faci nimic pentru a o schimba.
      Așadar ai nevoie de o schimbare mentală, pentru a te accepta pe tine, pentru a accepta momentul în timp și spațiu în care te afli. Poate vei decide că jobul actual este ceea ce vrei să faci, iar atunci acesta nu va mai fi atât de stresant. Fără o schimbare la nivel mental, frugivorismul nu va merge niciodată. Vei căuta tot timpul o refulare în mâncare pentru că e cea mai simplă, iar tentațiile sunt la tot pasul.
      La mine a venit întâi schimbarea pe plan mental și de acolo a venit în mod natural și schimbarea la nivelul alimentației.
      Voi discuta mai multe despre aceste lucruri în viitoarea mea carte: http://hapleafructaliu.info/carte-gratuita-de-dezvoltare-personala-in-proiect/
      Mulțumesc pentru interes și îți doresc succes.

Leave a Reply