Fără Miere

În acest episod din seria de articole „fără…”, voi vorbi despre miere și de ce este mai bine fără ea. Mierea rămâne un subiect controversat, chiar și în lumea raw vegană. Cei mai mulți susțin că este un super aliment, iar unii nici nu realizează că acest produs nu face parte din dieta vegană.

Din punct de vedere nutrițional, mierea este aproape zahăr. Adică este o sursă concentrată de calorii, cu câteva urme de vitamine și minerale. Raportul între micro-nutrimente și macro-nutrimente este unul foarte mic, ceea ce face din miere un aliment potrivit eventual pentru sportivi sau pentru cei care prestează munci intense, foarte solicitante fizic. Dacă ar fi să obținem toate caloriile necesare într-o zi din miere, am fi serios deficitari la toate capitolele, exceptând carbohidrații. Spre deosebire de fructe și legume, mierea are o cantitate infimă de fibre alimentare (2%) și apă (17%), ceea ce pune o presiune mare pe capacitatea organismului nostru de a regla nivelul de zahăr în sânge.

Mierea nu este un produs vegan. Deși unii nu realizează 🙂 , albinele chiar fac parte din regnul animal, iar producția de miere presupune exploatarea albinelor. Mierea este echivalentul laptelui sau al ouălor în acest aspect. Firește, și aici auzim explicația clasică: „da, dar există apicultori care iubesc albinele, iar acestea, din dragoste pentru el, îi oferă mierea lor”. Sună foarte emoționant, dar să fim serioși. Apicultorul nu iubește albinele. Le păcălește furându-le mierea, pe care o vinde pentru profit. De multă ori această miere este înlocuită în stup cu zahăr, pentru ca acestea să supraviețuiască peste iarnă. Dacă e considerată prea costisitoare îngrijirea albinelor peste iarnă, acestea sunt omorâte. Reginei i se taie aripile, pentru a nu părăsi stupul. Albinele sunt tratate cu antibiotice, preventiv, pentru a nu se îmbolnăvi.

Trecând peste aspectul moral al problemei, mierea este un produs foarte ușor de contrafăcut. Pe lângă faptul că nu știi cu ce au fost tratate albinele, apicultorul poate dilua și altera mierea în fel și chip, fără a fi ușor detectat. Acum câțiva ani a fost un scandal la o mare firmă apicolă. S-au descoperit câteva sute de tone de miere contrafăcută. Adică mierea era de fapt apă, zahăr, glucoză, plus niște arome și coloranți. Dacă la nivel înalt se întâmplă așa ceva, înseamnă că în mierea vândută pe tarabe sau pe marginea drumului poate fi orice.

Istoric vorbind, mierea a fost un aliment important pentru oameni. Pe vremea când eram vânători-culegători, dacă găseai un stup de miere, era ca și cum ai fi câștigat la loto. Sigur, era multă muncă, trebuia să faci focul la intrarea în stup, să omori toate albinele prin asfixiere, dar apoi aveai câteva kilograme de miere, un surplus excelent caloric pentru vremuri grele. Acum 15000 de ani, omul a găsit o variantă mai puțin crudă de a obține mierea. Albinele au fost domesticite, deci n-au mai fost omorâte, doar ținute în sclavie.

Concluzie: În secolul XXI, mierea este un aliment inutil. În aceste vremuri, alimentele bogate caloric, dar slabe micro-nutrițional, predomină și sunt foarte ușor de găsit. Din această cauză lumea se confruntă cu surplusul de greutate și obezitatea. Pentru a stopa această epidemie, trebuie să ne concentrăm pe alimente bogate în vitamine și minerale, dar slabe caloric (verdețuri, legume, fructe). Nu există niciun micro-nutriment care să fie disponibil în miere și să nu poată fi găsit în alimente provenite din plante.

Veganii foarte activi fizic, care au nevoie de carbohidrați și calorii multe, pot folosi curmale în loc de miere. Încercați să lăsați peste noapte la înmuiat curmale și apoi amestecați-le în blender. Va fi atât de dulce încât nu veți simți nevoia de a adăuga miere. Dacă totuși, tot ce am spus mai sus e insuficient și nu puteți renunța la miere, americanii au găsit un termen și pentru veganii care consumă miere: beegan 🙂

Completare/update:

După cum se poate citi în comentarii, acesta a fost un articol extrem de controversat. Multe comentarii au fost voit offtopic, în ideea de a duce discuția de la beneficiile mierii ca aliment în dieta umană, la posibilitatea extincției albinelor. De atunci m-am documentat mai bine despre subiect, citind câteva cărți, dar fără o experiență de specialitate (n-o să mă apuc acum să devin apicultor, pentru a răspunde unor comentarii), nu aș fi formulat o continuare mai bine documentată a articolului.

Dar iată că am un aliat. Un domn apicultor care a devenit vegan și a renunțat la această îndeletnicire. Voi cita mai departe comentariul său, care mi se pare extrem de pertinent și de bine argumentat.

Solitarul (L.G.):
”Salutări la toată lumea!

Interesant articolul, se vede că autorul, Călin, nu este apicultor dar vreau să spun că a înțeles bine ce se petrece. Vreau să-l ajut puțin, să clarificăm mai bine fenomenul.

Sunt apicultor de 6 ani, am devenit mai conștient de cca. 2 ani, vegan de ceva timp. Să discutăm puțin despre apicultură. Este adevărat că apicultura s-a dezvoltat cel mai rapid în ultimii 150-200 de ani, după descoperirea ramei mobile. Până atunci, recoltarea mierii era dificilă, se distrugeau ramele pentru a fi recoltată. După această descoperire importantă apicultura a devenit profitabilă și a atras tot mai mulți iubitori de … profit. Apicultorii s-au dedicat meseriei, au inventat tot felul de unelte precum centrifuga, presa de faguri, etc. O idee a făcut ca celula fagurelui să se mărească cu 1 mm, presupunând la acea vreme că se va dezvolta o albină mai mare care automat va produce mai multă miere. Zis și făcut, ștanța pentru fagurele artificial s-a mărit cu 1 mm iar albina chiar a crescut datorită acestui artificiu. Dar nu a produs mai multă miere. Ce s-a întamplat în schimb? A apărut păduchele Varroa de care nu am mai scăpat nici în ziua de azi. Păduchele ăsta e cel mai mare dușman al albinelor, crește în celulă, împreună cu larvele de albine (în special cele de trântori). Apoi se prind de aripile albinelor și le ciupesc aripile. Un grad mare de infestație distruge stupul. Pentru a ține sub control păduchii, se fac câteva tratamente pe an cu Varachet și/sau Mavrirol (Călin, tratamentele nu se fac preventiv, se fac pentru păduchi, obligatoriu). Tratamentele se fac de obicei în toamnă și primăvara. Se recomandă 2-3 tratamente cu antibiotice gen Varachet (cei mai mulți apicultori fac 20-30 cu doză dublă, să fie siguri) și/sau câteva benzi de Mavrirol care rămân până primăvara în stup. Mavrirolul este un fluvalinat, la fel ca tratamentul pentru pomii fructiferi. În apicultura bio (nu prea se practică în Romania) se folosește acid formic și oxalic pentru tratamente.

Bun, acum știm câte ceva despre albine și marele aport pe care l-au adus apicultorii în acest domeniu. Se vorbea aici despre taierea aripilor. Se practică acest lucru, mai ales prin Anglia. Se face pentru a preveni roitul. Se mai practică marcarea reginei cu diferite culori, în funcție de an sau cu plăcuțe opălite. Cel mai păgubos lucru pentru un apicultor este să-i roiască albinele în sezon, când pomii sunt înfloriți. Practic toată apicultura se bazează pe a nu lăsa albinele să roiască natural, scopul apicultorului este să ia tot timpul puiet din stupii puternici și să facă roiuri artificiale sau să întărească alți stupi mai slabi. Roitul este un instinct natural, foarte dezvoltat la albine. Practic cum funcționează apicultura:

Se spune că anul apicol începe în august, atunci când pregătești albinele pentru iernat, după cules. După ce ne-am făcut treaba și am extras mierea, se fac primele tratamente cu Varachet și încep hrănirile în masă cu sirop de zahăr. Nu cred că există apicultori care le lasă miere albinelor, eventual ce le-a mai rămas în cuib, restul se completează cu sirop de zahăr. O familie are nevoie de cca. 20 kg. zahăr ca să tracă iarna. După hrăniri se mai fac câteva tratamente. Alții mai fac și prin decembrie dacă consideră că e cazul. În primăvară se fac iar tratamente, nu le practică toți, eu nu le mai făceam, nici în toamnă nu exageram. Toamna și primăvara se mai fac tot felul de hrăniri de stimulare cu tot felul de turtițe și soluții, eu nu făceam nici din astea, mi se părea că păcălesc regina și dereglam ceva, dacă afară-i frig și ninge, o hrănire devine foarte confuză pentru familie de albine. OK, a trecut iarna, de obicei albinele supraviețuiesc cu bine, un procent de 10% mortalitate e acceptabil. Vine primăvara și începe acțiunea. Regina începe să depună ouă masiv, până la 2000/zi. În cateva săptămâni, de dorit până începe salcâmul, stupul ajunge la capacitate maximă, are ramele pline cu puiet și hrană. În mod normal acum se pregătește să roiască, începe să depună mai multe botci cu regine și în curând își vor lua zborul, lăsând în urmă o nouă familie, tot puietul și mâncarea. Rămân doar albinele doici care vor îngriji în continuare puietul. Din botci ies regine, va rămâne doar una singură, care va ieși la împerecheat apoi se va întoarce în stup și va continua. Dacă sunt lăsate în pace și este hrană din abundență, pot roi de câteva ori într-un sezon, exact la fel. E fenomenal să vezi cum roiesc albinele.

Bine, apicultorului nu-i convine asta, așa că le menține tot timpul sub control facând vizite săptămânale prin care distruge botcile, le ia hrana, câte o ramă-două de puiet pentru a face roiuri artificiale sau pentru a întări alte familii, am scris și mai sus. Astfel albinele trebuie să o ia de la căpat și nu vor roi, vor fi tot timpul puse pe treaba (ele sunt puse oricum pe treaba, doar atunci când intră în frigurile roitului nu dau randament). Dacă reușește să mențină roitul sub control, un apicultor profesionist poate să obțină într-un sezon, de la toate culesurile, o medie de 40 kg miere pe cap de familie. O familie poate produce și 120 kg într-un sezon bun.

Practic cam asta e toată apicultura, trebuie să ai tot timpul stupi puternici la fiecare cules. După ce ai extras ultima miere, te apuci iar de tratamente, le pui sirop și tot așa. Începe să-ți placă apicultura, să iubești albinele. Cum să nu le iubești când vezi ce frumos lucrează, toate pentru tine, să-ți aducă ție profituri cât mai mari. Îți mai iei câte o înțepătură dar nu-i bai, face bine. Dar nu ai de rânit, sunt foarte curate, muncești doar 6 luni pe an și poți face venituri impresionante, să-ți asigure traiul, chiar unul mai mult decât decent. Adevărul este că nu o să vezi o organizare mai bună ca la albine, ce colectiv, extraordinar. Cum să nu iubești așa ceva? Normal că apicultorii iubesc albinele. Dacă vreți să vedeți comunism adevărat, uitați-vă la abine.

Bun, ce concluzie am tras eu din apicultură și de ce m-am lăsat de apicultura? Pentru că nu mi se mai pare corect să le exploatez. Nu mă consider apicultor ci apiexplotator. Fiindcă contribui la distrugerea lor în masă și pot crea dezechilibre grave în natură, albina are un rol foarte mare în polenizare. Cum fac asta? În ultimii ani se raportează tot mai multe cazuri de dispariție a albinelor, mai ales în SUA dar și prin Europa. Principalul motiv este Monsanto și alte corporații care folosesc pesticide. Am concluzionat că nu doar pesticidele lor sunt vinovate de dispariție, și tratamentele noastre sunt foarte periculoase. Timp de zeci de ani tratăm încontinuu albinele, le-am slăbit complet sistemul imunitar. În plus, le luăm hrana lor prețioasă și le punem cel mai ieftin zahăr înapoi, siropul ăsta nu le ajută să lupte împotriva bolilor și paduchilor.

Dacă o să continuăm să consumăm miere, este posibil ca într-un timp relativ scurt să rămânem fără albine. Dacă iubiți albinele, nu le consumați hrana, lăsați-le să vă polenizeze fructele și legumele, mâncați din astea, asta este hrană pentru noi.”

Bees-1-atroszko-sxc

Haplea Fructaliu

51 Comments

  1. Ok, deja o dăm în exagerare cruntă. Fără supărare. Nu-mi vine să cred ce minunăţii am citit mai sus. Se împlinesc 2 ani de când mi-am schimbat stilul de viaţă, alimentaţia, şi de atunci mă informez încontinuu, însă asemenea informaţie stupidă nu am mai întâlnit. Mierea este extraordinară, la fel şi propolisul, polenul (mai ales cel crud). M-am VINDECAT cu ajutorul lor, vă spun cât pot de sincer. Nu ştiu în ce măsură sunt tratate albinele în marile firme apicole, însă eu cunosc persoanele de la care cumpăr produsele şi sunt într-adevăr mari iubitori şi pasionaţi de ceea ce fac şi de albinele lor.
    În sfârşit, nu vreau să conving pe nimeni de nimic, dar nu pot să mă abţin când văd informaţii eronate, culese de pe nu ştiu unde şi împrăştiate pentru a fi mai apoi crezute de persoanele mai puţin informate.
    Mulţumesc.

    • Ce anume e eronat, că nu se înțelege din mesajul tău.
      Repet, nu contest că mierea, mai degrabă propolisul și polenul ar putea avea capacități de vindecare. Articolul meu vorbește despre folosirea mierii în mod obișnuit, pentru alimentație.
      Să spui că te-ai vindecat cu ajutorul mierii în contextul articolului de mai sus e ca și cum eu aș face un articol împotriva antibioticelor, iar unul vine și spune că s-a vindecat cu ajutorul lor 🙂

  2. Un articol care PARE interesant, doar că e plin de presupuneri şi supoziţii şi foarte sărac în informaţie corectă şi utilă.
    Îţi lansez o provocare să scrii un articol FOARTE BINE DOCUMENTAT pe subiectul: „Fără albine“, în care să tratezi de ce ar fi mai bine pe lumea aceasta fără albine. Să vedem dacă reuşeşti. Eu sunt ferm convins că nu. Şi mai mult dacă te documentezi cu adevărat o să vezi că noi oamenii suntem condamnaţi să ne folosim de albine.
    Unul din argumentele penibile contra mierii este că: „albinele sunt exploatate“. De ce să nu o vedem ca o colaborare. Noi avem nevoie ca albinele să polenizeze majoritatea plantelor pe care le cultivăm. Pentru aceasta nu ne putem baza pe albinele din scorburi deoarece culturile noastre sunt foarte întinse, iar numărul scorburilor foarte mic.
    Aşadar dacă vrem recolte bune suntem obligaţi să le construim stupi şi să le protejăm. Eu văd asta ca serviciu contra serviciu: noi le protejăm, iar ele ne dau miere şi polen. Apropo ştiai că în Statele Unite proprietarii de livezi îi plătesc pe stupari să vină cu stupii în livezi în perioada înfloririi pomilor?
    Îţi poţi imagina o lume raw vegană fără albine ? Eu nu! Toate fructele din această lume ar dispărea.
    Eu mă tot mir de această opinie printre raw vegani că albinele sunt exploatate. Poate vreun raw vegan să-mi spună un aliment pe care îl folosim şi a cărui cultură nu afectează în nici fel celelalte vieţuitoare de pe planetă. Uite încă un subiect interesant pentru un articol foarte bine documentat.

    Dar hai să mai analizăm şi alte afirmaţii incorecte din articol.
    Spui că: „Dacă ar fi să obţinem toate caloriile necesare într-o zi din miere, am fi serios deficitari la toate capitolele, exceptând carbohidraţii. Spre deosebire de fructe şi legume, mierea are o cantitate infimă de fibre alimentare“.
    Şi care e problema. Mierea nu e făcută să o mănânci cu polonicul. Mierea e făcută să îndulcească alte alimente. În ayurveda, medicina străveche indiană, se recomandă 1-2 linguriţe pe zi. La cantitatea aceasta nu are importanţă dacă are sau nu fibre alimentare. Cât despre conţinutul în vitamine şi mai ales minerale cred că e nevoie să ne mai documentăm.

    Altă afirmaţie: „Mierea este echivalentul laptelui sau al ouălor în acest aspect.“.
    Total greşit. Pentru producerea laptelui şi ouălor animalul şi respectiv pasărea DIGERĂ HRANA care astfel trece în sângele ai pentru a fi produs laptele şi respectiv ouăle.
    Producerea mierii are un cu tot „traseu“. Albina colectează nectarul în „guşă“ unde îi adaugă unele enzime apoi o pune în faguri unde o ventilează până ce apa se evaporă suficient apoi căpăceşte fagurele respectiv. Din acest punct de vedere mierea e un produs vegetal deoarece NU e digerat şi absorbit în organismul albinei. Cel puţin asta e părerea mea.

    Altă afirmaţie: „Apicultorul nu iubeşte albinele.“
    De ce eşti aşa de sigur şi tranşant?
    Punem pariu că sunt mult mai mulţi ţărani care nu-şi iubesc ceapa, morcovii etc., decât apicultori care nu-şi iubesc albinele.
    Nu sunt apicultor, dar cunosc mulţi apicultori şi am crescut la ţară, deci nu vorbesc din auzite.

    Altă afirmaţie: „Dacă e considerată prea costisitoare îngrijirea albinelor peste iarnă, acestea sunt omorâte.“
    Nu trebuie să fi apicultor ca să-ţi dai seama că aceasta e o tâmpenie.
    Dacă toamna le omoară, de unde mai are altele primăvara ca să culeagă mierea? Nu ţi-ai pus întrebarea?
    Dacă unul sau mai mulţi stupi sunt slabi şi nu au şanse de supravieţuire peste iarnă sunt unificaţi cu alţi stupi pentru ai întări.

    Altă afirmaţie: „Reginei i se taie aripile, pentru a nu părăsi stupul.“
    Vezi dacă scrii fără să te documentezi. O matcă trăieşte 2-3 ani şi părăseşte stupul doar din două motive:
    1: Împerecherea. O matcă se împerechează o singură dată în viaţa ei şi aceasta are loc în zbor.
    2. Roirea.
    Nici un apicultor întreg nu mutilează o matcă tăindu-i aripile deoarece există riscul să fie omorâtă de albine şi înlocuită cu alta.

    Altă afirmaţie: „apicultorul poate dilua şi altera mierea în fel şi chip, fără a fi uşor detectat.“
    Nu-i chiar aşa, dar cel mai sigur e să-ţi cauţi un apicultor de încredere, nu te obligă nimeni să o iei din supermarket.

    Altă afirmaţie: „Acum 15000 de ani, omul a găsit o variantă mai puţin crudă de a obţine mierea. Albinele au fost domesticite, deci n-au mai fost omorâte, doar ţinute în sclavie.“
    O ho hoooooo!….
    Dacă ar fi să ai dreptate înseamnă că noi trăim acum prin anul 17000 (şaptesprezece mii). De ce spun asta?
    Conform wikipedia: „În anul 1814 este construit în Rusia de către Procopovici primul stup cu rame mobile“.
    Deci până la 1814 stupii erau de fapt nişte coşniţe din nuiele în care erau puse roiurile de albine capturate de apicultor. Recoltarea mierii implica omorârea tuturor albinelor din respectivul stup. Deci de abia după 1815 a fost posibilă recoltarea mierii fără omorârea albinelor, nu acum 15000 de ani cum spui tu.
    Singurele produse apicole care se obţin prin omorârea larvelor, nu a stupului, sunt apilarnilul (prin omorârea larvelor de trântor) şi lăptişorul de matcă (prin omorârea larvelor care vor deveni mătci).

    Şi în final o întrebare retorică: de ce crezi tu că e mai moral să mânci curmale, fie ele şi cultivate eco, dar ambalate în plastic şi transportate peste mări şi ţări, cu toată poluarea de rigoare, decât să consumi mierea obţinută din „exploatarea“ albinelor din apropierea casei ?

    • Mulțumesc că ai citit și că ai făcut un comentariu atât de amplu.
      Să le luăm pe rând 🙂
      Tu spui că apicultura e de fapt o „colaborare” între oameni și albine. Adică ele ne dau miere, polen, propolis, venin, etc… ne polenizează recoltele, iar în schimb noi le oferim… „protecție”? Chiar crezi că au nevoie de protecția noastră? Milioane de ani s-au descurcat singure, acum brusc au nevoie de protecția omului? Și chiar dacă ar fi așa, nu e prea puțin? Nu e o afacere cam proastă pentru ele? 🙂
      Pe aceeași logică, putem spune și că sclavii au nevoie de stăpânii lor, care le oferă protecție. E de fapt o colaborare între ei, stăpânii nu îi exploatează.
      Nu intenționez să duc această discuție în afara contextului raw vegan. Dacă ești raw vegan, putem discuta, altfel nu are nici un rost. Oricine e liber să mănânce orice pe planeta asta, judecând după propria sa conștiință.
      Un aliment sărac în minerale rămâne la fel, chiar dacă e consumat cu polonicul sau cu lingurița.
      Am spus că mierea este echivalentul laptelui și al ouălor în contextul în care obținerea mierii presupune exploatarea unui alt animal, sau „colaborarea cum îi zici tu”. N-are a face că se digeră sau nu de animal.
      Despre tăiatul aripilor reginei poți căuta pe google. E plin internetul de detalii pentru apicultori despre cum să tai aripile reginei. De ce ar exista aceste detalii dacă nu este practicată treaba asta? Un apicultor a comentat pe FB, spunând „nu am tăiat aripile matcii”. Deci nu neagă că procedura în sine ar fi o invenție de-a mea, ci spune că el nu a făcut asta.
      Despre domesticirea albinelor apar detalii în Egipt, aproximativ acum 4500 ani, dar eu zic că acest proces s-a întâmplat mai devreme.
      Despre moralitatea alegerii între exploatarea albinelor și poluare, e greu de răspuns, greu de cuantificat. Fiecare alege ce simte că e mai bine. Oricum, dacă mănânci 500g de curmale poate fi considerată o masă, adică ai un aport important de nutrimente. Dacă vei consuma 500g de miere, ai doar niște urme de micro-nutrimente. Nu prea se pot compara, cele două, adică să alegi una în detrimentul celeilalte pentru a fi… eco 🙂

      • Da hai să le luăm pe rând:

        „Milioane de ani s-au descurcat singure, acum brusc au nevoie de protecţia omului?“

        Şi oamenii au trăit zeci de mii de ani în grote, şi ar putea continua aşa dar s-au mutat….

        Da, albinele s-ar descurca încă multe milioane de ani fără ajutorul nostru, dar tor mai comod şi mai sigur e un stup, decât o scorbură. Dacă nu ar fi aşa ai vedea prin păduri o grămadă de scorburi cu albine. Eu am 49 de ani, am circulat mult prin păduri dar nu am întâlnit nici o scorbură cu albine, în schimb la mine în sat sunt peste 300 de stupi. Oare de ce? Pentru că le e mai uşor în pădure.

        Şi încă ceva de când am coborât din pom sau am fost izgoniţi din rai (alege-ţi tu varianta) devenind agricultori, am devenit şi dependenţi de albine, măcar pentru polenizarea culturilor noastre agricole dacă nu pentru altceva.
        Şi cu cât suntem mai mulţi pe această planetă, şi mai ales cu cât sunt mai mulţi vegani cu atât mai mult avem nevoie de albine.

        O altă aiureală, că altfel nu pot să-i spun:
        „Nu intenţionez să duc această discuţie în afara contextului raw vegan. Dacă eşti raw vegan, putem discuta, altfel nu are nici un rost.“

        Şti ce e asta o atitudine sectară pe care am mai întâlnit-o şi la alţii raw vegani. Adică dacă nu eşti din secta noastă şi nu eşti de acord cu dogma noastră, nici nu stăm de vorbă cu un păgân ca tine.
        Păi dacă ai argumente valide ai putea sta de vorbă cu oricine e dispus să înveţe, dar nu ai.

        Altă afirmaţie:
        „Despre domesticirea albinelor apar detalii în Egipt, aproximativ acum 4500 ani.“
        Şi ce dacă. Până în anul 1814 albinele erau tot atât de domestice, precum sunt urşii de la grădina zoologică.
        Dacă te documentai înainte de a scrie, ai fi aflat că până atunci oamenii prindeau roiurile sălbatice, le puneau în nişte coşniţe căptuşite cu lut, iar când voiau miere omorau stupul.
        Asta numeşti tu domesticire ?

        Şi cam atât, că a început să mă plictisească subiectul.

        • Marcel, apreciezi că vrei să structurezi problema pe foarte multe planuri, tocmai în ideea de a contrazice cât mai multe din spusele mele, dar în felul ăsta ne îndepărtăm de miezul problemei.
          Până acum nu s-a stabilit o comunicare cu albinele, ceea ce înseamnă că ele nu au fost întrebate dacă sunt de acord cu această „colaborare” cu omul, așa cum o numești. Asta înseamnă că noi comitem un furt la adresa lor. Le luăm produsele pe care ele le produc pentru ele, nu pentru om. Acest furt este miezul problemei. Restul sunt detalii.
          Firește, poți considera că acest act, nu este un furt, că noi oamenii, specia superioară și inteligentă, avem acest drept. Avem dreptul să recoltăm miere, să tăiem gâtul porcilor, să mulgem vacile și să electrocutăm anal vulpile pentru blană. Dar atunci discuția devine mult mai amplă și iese din contextul vegan. Nu mă sperie discuția și nici nu fac parte dintr-o sectă închisă, dar mi se pare că e mult mai amplă decât discuția cu albinele. Și-așa polemizăm pe câteva pagini despre albine, dacă intrăm și în etica vegană, e prea mult.
          Articolul meu se numește „fără miere”, dar implică „fără miere pe masa omului și în alimentația lui”, nu fără miere pe planetă, adică fără albine, cum vrei să implici. Înțeleg foarte bine că e nevoie de polenizare, dar atunci ce-ar fi ca apicultorul să devină doar o persoană care are grijă de stupi, dar nu recoltează mierea?

    • Uite o analiza mult mai pertinenta ce merita cu adevarat sa fie publicata pe un blog. Felicitarile mele, Marcel! Chiar stii despre ce vorbesti si o faci amplu, obiectiv si realist.

  3. Raw-veganii sunt eco, nu? Adica iubesc planeta, nu le place poluarea etc. etc. Mierea in Romania e produs local oriunde vezi cu ochii. Curmale nu exista decat din import – adica aduse cu TIR-urile, pe autostrazi, cu consum de resurse si poluare.

    Bun, si atunci de ce ii pui sa inlocuiasca mierea cu curmalele?

    Evident, se poate extrapola cu toate alimentele minune pe care voi le ridicati in slavi – quinoa, soia si mai stiu eu ce. Oameni buni – daca nu se gasesc pe o raza de 100 de kilometri, nu mai sunt eco. Industrializarea acestor fructe/legume, transportul lor si supermarketurile din care vi le procurati sunt complet anti-eco.

    Gradul ne-eco creste cu fiecare kilometru si, in paranteza fie spus, cu fiecare sclav exploatat pe plantatiile de alimente-minune.

    • Dacă mănânci doar local în zonă temperată, n-ai cum să fii raw vegan (sau poate ar fi posibil dar extrem de greu). De ce ar alege cineva să fie raw sau vegan e discuție lungă. Industria cărnii și a laptelui sunt un factor foarte important de poluare. La nivel mondial se discută despre scăderea consumului de carne și lactate pentru a coborî emisiile acestor industrii. Având în vedere că raw veganii deja nu mai consumă nici carne, nici lactate, nici ouă, nici grâne, deja au contribuit la reducerea poluării. Li se poate permite poluarea din transport. 🙂

      • Călin, sunt total de acord cu veganismul, DAR nu crezi că în mod normal și NATURAL, un om ar trebui să-și procure alimentele necesare supraviețuirii din aria în care trăiește? Dacă ar fi să scoatem din ecuație mijloacele de transport (sau dacă ar fi să ne întoarcem cu câteva sute de ani în urmă) cum crezi că ar reuși un om să-și procure probioticele din chlorella, proteinele din migdale, sau să obțină valorile energetice dintr-un fruct de goji sau banan?

        Nu mă înțelege greșit, nu caut nod în papură veganilor, din contră, sunt pe drumul de a deveni unul. Totuși, încă nu înțeleg argumentele conform cărora „omul nu are nevoie de produse animale”, dar pentru a compensa asta, luăm suplimente sub formă de pastile, plante culese de prin ocean sau semințe aduse din alte continente.

        Din punctul meu de vedere, veganismul, mai presus de toate, presupune întoarcerea la natură. Și totuși, cum am putea supraviețui dacă nu ar exista transportul peste mări și țări?

        Mulțumesc

        • Dacă e să vorbești de veganism (fără raw) sigur că e foarte ușor de ținut acest stil de viață în zonele temperate, consumând plante locale. Există de exemplu dieta pe cartofi, experimentată în Danemarca acum zeci de ani și de multe ori de atunci. Poți trăi perioade îndelungate doar cu cartofi, cu rezultate foarte bune de sănătate. Dacă extinzi dieta mai departe de cartofi, ai o grămadă de opțiuni locale, ca vegan: mămăligă, hrișcă, varză și toate legumele și fructele crescute la noi în țară.
          Trebuie să suplimentezi doar la vitamina B12 și la vitamina D (dacă n-ai stat suficient la soare în timpul verii). Discuții despre de ce trebuie să suplimentăm la aceste vitamine se pot face și probabil o să scriu un articol despre asta. Dacă am mânca direct în natură, fără să spălăm alimentele, cu murdăria specifică și gâzele din legume, nu cred că am avea nevoie de B12, iar vitamina D avem nevoie pentru că nu mai trăim la tropice ca acum câteva zeci de mii de ani. Trăim în zona temperată și în cutii de beton. Soarele ne vede mai rar.
          Și eu caut naturalul, și mi-am pus întrebarea asta. Dacă n-ar fi mai normal să mănânc carne și să nu suplimentez cu B12 sau vitamina D, dar cantitățile pe care le consum sunt infime. Mă refer aici la volum. Vitamina B12 iau 1000mg pe săptămână, iar vitamina D 3 picături pe zi. Ar fi urât ca pentru atâta lucru să mănânc carne în schimb, iar o cantitate așa mică nu cred că-mi poate produce nimic rău în organism, cum vehiculează unii că B12 poate produce cancer.
          Dacă discutăm despre raw vegan, aici da, este mult mai dificil să ții acest regim în zonele temperate mâncând doar local. Se poate cu eforturi mari, respectiv să-ți usuci în timpul toamnei fructe la soare și să mănânci din ele în timpul iernii. Să-ți germinezi diverse semințe, etc… Aici e alegerea ta. Decizi că a fost o greșeală să plecăm de la tropice și cu ajutorul transportului ai oportunitatea să te întorci la dieta ta ancestrală, sau decizi că am plecat de acolo, acum suntem aici și mâncăm ce avem aici. Eu am decis că mai bine mănânc cu ajutorul transportului 🙂

          • Vitamina B12 o gasesti din plin in varza murata, un produs mai mult decat vegan. 🙂

          • până nu vedem un studiu pe vegani, care să arate că după ce au consumat varză murată le-a crescut nivelul de b12, putem doar să presupunem.

          • Pentru necesarul anual de vitamina D e suficienta o expunere de mai putin de o ora la soare. Cel putin asa spune medicul meu…

          • la paralela 45 această expunere trebuie făcută doar din aprilie în octombrie. În celelalte luni, soarele nu are unghiul potrivit și corpul nu mai poate produce vitamina D prin expunere la soare. Așa că e bine să faci rezerve în timpul verii, sau să mergi la tropice în timpul iernii.

  4. Interesante discutii, mi-a palcut ff mult mesajul lui ` Marcel `, amplu si pe gandirea multora care au citesc acest material al lui ` Calin Cyfer ` !
    Acum, vorba lui Marcel, nu trebuie mancat cu polonicul, nu trebuie exagerat si a se consuma in limite normale.
    Bunicii mei au consumat toata viata miere, m-au batut la cap s aconsum miere si nu zahar. Am ales mierea, am un stomac excelent si cred ca am peste 15 ani de cand n-am mai avut nici macar o indigestie sau o mica durere de stomac, o constipare sau mai stiu eu ce.
    Mierea consumata putin, in ani buni, este benefica. Nu trebuie sa ne indopam ca nebunii, dar este de preferata mierea in detrimentul zaharului in starea lui industriala.
    Este adevarat, mierea de altadata era naturala si nu in bataie de joc ca cea de azi care doar cea scumpa pare a fi acea miere din trecut.
    Falsa chestia ca “apicultorii nu iubesc albinele ` ! Nu numai ca iubesc albinele, dar ele sunt singurul mod de EXISTENTA, daca le-ar muri albinele le-ar fi greu sa o ia de la inceput si inseamna o investitie a naibii de costisitoare.
    In concluzie, nu intru in detalii prea sofisticate, spun doar ca MIEREA ESTEE BUNA, dar s-o facem calculat si fara a da in manie, sa consumam borcane pe luna si sa devenim dependenti.
    Decat o porcarie de croissant, mai buna-i o felie de unt cu miere deasupra.
    SANATATE !

      • Călin, dacă ai cunoscut de aproape apicultori şi măcelari ai fi sesizat starea lor sufletească şi atitudinea lor faţă de “obiectul muncii” adică albinele şi respectiv animalele sacrificate.
        Crede-mă că eu am cunoscut destui şi dintr-o categorie şi din alta. Printre apicultori m-am simţit excelent, printre măcelari nu. Foarte rar am întâlnit apicultori avari şi închişi la suflet, în schimb măcelarii erau toţi la fel.
        Deocamdată atât că sunt la servici. Revin mai târziu.

  5. C. Gyfer nu vreau sa te menajez precum cei care au facut comentarii mai sus. Demult nu am mai vazut un articol care sa denatureze adevarul in asemenea hal. Pe scurt esti un dobitoc

    • Irina, textul de mai sus este un text de blog, este opinia mea despre subiectul „miere”. Nu este un text științific riguros. Prin el urmăresc deschiderea oamenilor în a cugeta dacă mierea este un aliment sănătos și dacă merită să exploatăm albinele pentru el. Fiecare se poate documenta mai departe despre cele spuse de mine.
      Care afirmații ți se par greu de crezut? Îți pot oferi surse pentru fiecare în parte.

  6. Am luat si eu pulsul pe aici. Calin, te lupti cu morile de vant…:))) Oamenii nu prea s-au prins despre ce vorbesti.

    • Mi-am asumat asta, dar voi continua să-mi exprim ideile și să le argumentez, cu toate că uneori mi se pare că stau să demonstrez de ce 1 nu e egal cu 0 🙂

  7. Calin,te urmaresc de ceva vreme,te admir si mi place sa citesc ce scrii dar nu pot impartasi opinia ta despre apicultori si miere.Sunt cu ochii pe tine!!:)

  8. Un nemernic care scrie urand albinele, albinarii si produsele lor. Nu neg ca exista si apicultori nemernici, sunt cu carul. Dar, dar esti un imbecil sa scrii despre ceva ce nici nu cunosti – ALBINELE. Faptul ca ai scris, in curand vei avea parte si de reversul serviciului pe care il faci ALBINEI. Vei FI pacalit si pedespsit pt. raul ce il aduci ALBINEI. Poti vorbi despre apicultori ORICE, dar despre ALBINA, opreste te pana nu va fi tarziu. Aceste cuvinte scrise mai sus sa – ti fie ultimele comentarii.
    Unui nemernic.

  9. Oameni buni, e chiar atat de greu sa intelegeti mesajul lui Calin?? Nu este o cruciada impotriva mierii ca aliment, sau a apicultorilor ca “oameni rai”, ci este o simpla luare de pozitie impotriva exploatarii altor fiinte vii. Daca mierea ar fi un aliment absolut indispensabil vietii omului pe pamant, atunci poate am inchide un ochi; insa in regnul vegetal sunt produse cu mult si cu mult mai hranitoare, asadar “furatul” mierii din stup nu isi are justificarea. Poate unii dintre noi mai cred inca, ca vacile fac lapte pt.a fi mulse de om, iar albinele produc mierea pt.ca aceasta sa stea in borcan pe masa omului! Nein, laptele este produs exclusiv pt a fi hrana pt. vitel, iar albinele muncesc de zor pt. a produce hrana pt.ele, ba chiar uneori lupta si isi pierd viata pt. a apara intrarea in stup, fatza de eventuali pradatori. Felicitari, Caline, pt.raspunsul pe care i l-ai dat lui Marcel….insa am impresia ca randurile tale au trecut cam neobservate, fiind plasate undeva pe la mijlocul comentariilor, drept pt. care imi permit sa citez finalul mesajului tau:
    „Articolul meu se numește „fără miere”, dar implică „fără miere pe masa omului și în alimentația lui”, nu fără miere pe planetă, adică fără albine, cum vrei să implici. Înțeleg foarte bine că e nevoie de polenizare, dar atunci ce-ar fi ca apicultorul să devină doar o persoană care are grijă de stupi, dar nu recoltează mierea?”

    • De cand e lumea lume, pestele cel mare il mananca pe cel mic. Asa functioneaza piramida asta si faptul ca avem constiinta de sine nu ne scoate automat din secventa asta. Nu cred ca albinele fac mierea pentru noi, dar pun pariu ca marul din curte, daca ar fi intrebat, ar spune ca nu imi da merele gratis (eu nu l-am intrebat, dar poti sa il intrebi tu daca vrei!). Nici morcovii nu cresc frumosi pentru placerea veganului. Iar mierea nu este un produs de origine animala, ci vegetala, albinele fiind doar un mediator. Exploatarea lor este similara exploatarii plantatiilor vegetale (alege tu planta), cel putin din punct de vedere al eticii. Corect ar fi sa astepti sa cada marul, dupa care sa il culegi, acela fiind momentul in care pomul s-a dispensat de fruct. Daca nu cumva a facut-o ca sa isi imprastie semintele, cu scopul perpetuarii. Sa fim seriosi, chiar si pe blog este necesara o oarecare documentare, altfel risti sa te discreditezi ca si producator de continut valid, credibil si util. Articolul asta seamana foarte mult cu discursurile unor propagandisti din niste secte religioase, zau asa!

  10. Hei! Foarte fain articolul, nici nu știi cât de mult apreciez la tine faptul că gândești propriu și că te bazezi pe instinct și intuiție. Și totuși, în legătură cu mierea, hai să-ți pun o ipoteză care ar putea să îți pună sub semnul întrebării părerea despre consumul de miere. Să ne imaginăm că ești un om, pe timpuri, că mergi prin pădure și culegi fructe. Erai nomad probabil, ca să nu te prindă anotimpurile reci și să nu mai ai ce mânca. Culegi dintr-un pom, apoi dintr-o tufă, și dai peste un stup de albine, așa cum e el, în sălbăticie. Încerci, bagi mâna, te înțeapă câteva albine, ești rezistent, trăiești în sălbăticie de o viață. Rupi o bucată din proviziile lor, mănânci, și pleci mai departe. La fel cum face ursul. Vreau să spun că posibilitatea ca un om să fi consumat miere, împreună cu fructele, e mult mai probabilă și imaginea e acceptabilă, chiar firească, în comparație cu imaginea unui om care suge laptele de la o capră, în tufe. :)) Așa cum ursul s-a adaptat mediului înconjurător să facă acest lucru, așa și omul poate. Până la urmă, nu omori albinele, le iei doar proviziile, șanse mari să le fi luat doar O PARTE, deoarece mierea oricum nu se poate mânca multă deodată. Legea supraviețuirii, poate că n-avem colți să îi înfigem într-un porc, pentru a-l mânca crud apoi, însă cu dotările noastre, cred că putem să ne servim dintr-un stup din pădure. Și cred că sunt șanse mari să ne fi tentat asta și acum mult, mult timp în urmă. Sfatul meu, încearcă și cu miere, organismul îți va da răspunsul corect!
    Ce spui despre acest punct de vedere?

    • Sunt total de acord cu ceea ce spui. Mierea este un aliment natural pentru om în sensul că ne este la îndemână. Cu puțină inteligență, răbdare și curaj, putem să ne facem cu o cantitate bună de miere sălbatică. Nu este o sursă sigură de calorii. Adică nu în fiecare zi putem găsi un stup și poate nu în fiecare zi avem chef să stăm meticulos să le afumăm sau poate nu în fiecare zi avem chef să fim înțepați. Poate în fiecare zi avem mango, smochine, baobab pe săturate (vorbesc aici de omul care trăia în pădurile tropicale) și nu avem nevoie de încă un plus de zahăr. Poate ne e suficient. Dar în extrasezon, da. Când nu găsim fructe, e bine să furăm cumva dintr-un stup. E prea mult zahăr, e prea mult deodată, nu are apă, nu are fibre, ne simțim rău dacă mâncăm prea mult, dar ne trebuie, pentru că n-am găsit fructe.
      Cum se transpune asta în zilele noastre? E o situație similară. Ai fructe, ar trebui să mergi cu ele. N-ai fructe, asta e, cumperi un borcan de miere pentru a compensa lipsa de carbohidrați. Asta aș fi vrut să se înțeleagă din articolul meu. Și aș mai fi vrut să se înțeleagă că mierea este un produs net inferior fructelor. Da, este bogat caloric, dar la apă, fibre, vitamine, minerale, compatibilitate cu organismul uman, nu se compară cu fructele. Cum în ziua de azi avem fructe aproape tot anul, și cum problema în societatea noastră nu e că nu am avea alimente bogate caloric, dar slabe în nutrimente, mierea ar trebui să fie un produs consumat ocazional. Foarte ocazional sau deloc 🙂

      • Sunt de acord că mierea poate fi consumată ocazional, însă nu deloc. Îmi este oarecum greu să explic aici de ce consider asta, pentru că, după o perioadă îndelungată în care am susținut că cel mai bun este consumul exclusiv de fructe și contau foarte mult pentru mine cifrele și procentele care-mi arătau ce-i mai bun și ce nu, acum judecata mea este orientată către ciclurile naturale din viața unui om (de exemplu, ciclul zi-noapte, cel al anotimpurilor, perioadele de avânt și cele de stagnare ale omului etc.), deoarece au o importanță foarte mare asupra noastră, odată cu ele ne-am dezvoltat. Sau, aș putea spune mai frumos, suntem reflecția compunerii tuturor acestor cicluri. Ciclurile acestea erau foarte importante pentru oamenii de demult, pe când aveau o conexiune mult mai mare cu natura și divinitatea. Tocmai de aceea, argumentul tău că mierea este un produs net inferior fructelor este aproape irelevant, dacă ții cont de faptul că acea perioadă de extrasezon este parte, de asemenea, dintr-un ciclu, deci se repetă. Eu consider că foarte importantă, pe parcursul vieții, este alternarea lucrurilor, la fel cum nu am putea trăi optim dacă am avea parte de lumina soarelui 3 luni la rând, fără să avem noapte, și la fel cum pentru noi, iarna semnifică altceva psihologic decât vara. Probabil și tu ai observat superificialitatea cu care este tratată problema atunci când se ține cont doar de procente și cifre, am observat că te bazezi mult pe instinct, ceea ce apreciez foarte tare. Însă ție, instinctul ce îți spune că trebuie să mănânci în perioadele mai friguroase? Fă acest exercițiu de imaginație, transpune-te în vremurile când omul nu beneficia de mijloace de transport, nici de case, trăia în pădure, pur și simplu, ca orice animal sălbatic. Oare te-ai fi atins numai de fructe? Până și pisica se atinge de iarbă, atunci când organismul ei are niște probleme.

  11. Salutări la toată lumea!

    Interesant articolul, se vede că autorul, Călin, nu este apicultor dar vreau să spun că a înțeles bine ce se petrece. Vreau să-l ajut puțin, să clarificăm mai bine fenomenul.

    Sunt apicultor de 6 ani, am devenit mai conștient de cca. 2 ani, vegan de ceva timp. Să discutăm puțin despre apicultură. Este adevărat că apicultura s-a dezvoltat cel mai rapid în ultimii 150-200 de ani, după descoperirea ramei mobile. Până atunci, recoltarea mierii era dificilă, se distrugeau ramele pentru a fi recoltată. După această descoperire importantă apicultura a devenit profitabilă și a atras tot mai mulți iubitori de … profit. Apicultorii s-au dedicat meseriei, au inventat tot felul de unelte precum centrifuga, presa de faguri, etc. O idee a făcut ca celula fagurelui să se mărească cu 1 mm, presupunând la acea vreme că se va dezvolta o albină mai mare care automat va produce mai multă miere. Zis și făcut, ștanța pentru fagurele artificial s-a mărit cu 1 mm iar albina chiar a crescut datorită acestui artificiu. Dar nu a produs mai multă miere. Ce s-a întamplat în schimb? A apărut păduchele Varroa de care nu am mai scăpat nici în ziua de azi. Păduchele ăsta e cel mai mare dușman al albinelor, crește în celulă, împreună cu larvele de albine (în special cele de trântori). Apoi se prind de aripile albinelor și le ciupesc aripile. Un grad mare de infestație distruge stupul. Pentru a ține sub control păduchii, se fac câteva tratamente pe an cu Varachet și/sau Mavrirol (Călin, tratamentele nu se fac preventiv, se fac pentru păduchi, obligatoriu). Tratamentele se fac de obicei în toamnă și primăvara. Se recomandă 2-3 tratamente cu antibiotice gen Varachet (cei mai mulți apicultori fac 20-30 cu doză dublă, să fie siguri) și/sau câteva benzi de Mavrirol care rămân până primăvara în stup. Mavrirolul este un fluvalinat, la fel ca tratamentul pentru pomii fructiferi. În apicultura bio (nu prea se practică în Romania) se folosește acid formic și oxalic pentru tratamente.

    Bun, acum știm câte ceva despre albine și marele aport pe care l-au adus apicultorii în acest domeniu. Se vorbea aici despre taierea aripilor. Se practică acest lucru, mai ales prin Anglia. Se face pentru a preveni roitul. Se mai practică marcarea reginei cu diferite culori, în funcție de an sau cu plăcuțe opălite. Cel mai păgubos lucru pentru un apicultor este să-i roiască albinele în sezon, când pomii sunt înfloriți. Practic toată apicultura se bazează pe a nu lăsa albinele să roiască natural, scopul apicultorului este să ia tot timpul puiet din stupii puternici și să facă roiuri artificiale sau să întărească alți stupi mai slabi. Roitul este un instinct natural, foarte dezvoltat la albine. Practic cum funcționează apicultura:

    Se spune că anul apicol începe în august, atunci când pregătești albinele pentru iernat, după cules. După ce ne-am făcut treaba și am extras mierea, se fac primele tratamente cu Varachet și încep hrănirile în masă cu sirop de zahăr. Nu cred că există apicultori care le lasă miere albinelor, eventual ce le-a mai rămas în cuib, restul se completează cu sirop de zahăr. O familie are nevoie de cca. 20 kg. zahăr ca să tracă iarna. După hrăniri se mai fac câteva tratamente. Alții mai fac și prin decembrie dacă consideră că e cazul. În primăvară se fac iar tratamente, nu le practică toți, eu nu le mai făceam, nici în toamnă nu exageram. Toamna și primăvara se mai fac tot felul de hrăniri de stimulare cu tot felul de turtițe și soluții, eu nu făceam nici din astea, mi se părea că păcălesc regina și dereglam ceva, dacă afară-i frig și ninge, o hrănire devine foarte confuză pentru familie de albine. OK, a trecut iarna, de obicei albinele supraviețuiesc cu bine, un procent de 10% mortalitate e acceptabil. Vine primăvara și începe acțiunea. Regina începe să depună ouă masiv, până la 2000/zi. În cateva săptămâni, de dorit până începe salcâmul, stupul ajunge la capacitate maximă, are ramele pline cu puiet și hrană. În mod normal acum se pregătește să roiască, începe să depună mai multe botci cu regine și în curând își vor lua zborul, lăsând în urmă o nouă familie, tot puietul și mâncarea. Rămân doar albinele doici care vor îngriji în continuare puietul. Din botci ies regine, va rămâne doar una singură, care va ieși la împerecheat apoi se va întoarce în stup și va continua. Dacă sunt lăsate în pace și este hrană din abundență, pot roi de câteva ori într-un sezon, exact la fel. E fenomenal să vezi cum roiesc albinele.

    Bine, apicultorului nu-i convine asta, așa că le menține tot timpul sub control facând vizite săptămânale prin care distruge botcile, le ia hrana, câte o ramă-două de puiet pentru a face roiuri artificiale sau pentru a întări alte familii, am scris și mai sus. Astfel albinele trebuie să o ia de la căpat și nu vor roi, vor fi tot timpul puse pe treaba (ele sunt puse oricum pe treaba, doar atunci când intră în frigurile roitului nu dau randament). Dacă reușește să mențină roitul sub control, un apicultor profesionist poate să obțină într-un sezon, de la toate culesurile, o medie de 40 kg miere pe cap de familie. O familie poate produce și 120 kg într-un sezon bun.

    Practic cam asta e toată apicultura, trebuie să ai tot timpul stupi puternici la fiecare cules. După ce ai extras ultima miere, te apuci iar de tratamente, le pui sirop și tot așa. Începe să-ți placă apicultura, să iubești albinele. Cum să nu le iubești când vezi ce frumos lucrează, toate pentru tine, să-ți aducă ție profituri cât mai mari. Îți mai iei câte o înțepătură dar nu-i bai, face bine. Dar nu ai de rânit, sunt foarte curate, muncești doar 6 luni pe an și poți face venituri impresionante, să-ți asigure traiul, chiar unul mai mult decât decent. Adevărul este că nu o să vezi o organizare mai bună ca la albine, ce colectiv, extraordinar. Cum să nu iubești așa ceva? Normal că apicultorii iubesc albinele. Dacă vreți să vedeți comunism adevărat, uitați-vă la abine.

    Bun, ce concluzie am tras eu din apicultură și de ce m-am lăsat de apicultura? Pentru că nu mi se mai pare corect să le exploatez. Nu mă consider apicultor ci apiexplotator. Fiindcă contribui la distrugerea lor în masă și pot crea dezechilibre grave în natură, albina are un rol foarte mare în polenizare. Cum fac asta? În ultimii ani se raportează tot mai multe cazuri de dispariție a albinelor, mai ales în SUA dar și prin Europa. Principalul motiv este Monsanto și alte corporații care folosesc pesticide. Am concluzionat că nu doar pesticidele lor sunt vinovate de dispariție, și tratamentele noastre sunt foarte periculoase. Timp de zeci de ani tratăm încontinuu albinele, le-am slăbit complet sistemul imunitar. În plus, le luăm hrana lor prețioasă și le punem cel mai ieftin zahăr înapoi, siropul ăsta nu le ajută să lupte împotriva bolilor și paduchilor.

    Dacă o să continuăm să consumăm miere, este posibil ca într-un timp relativ scurt să rămânem fără albine. Dacă iubiți albinele, nu le consumați hrana, lăsați-le să vă polenizeze fructele și legumele, mâncați din astea, asta este hrană pentru noi.

    • Laurențiu, mulțumesc mult pentru această completare. Mi-am permis să o pun în continuarea articolului meu. După cum ai văzut în comentarii am primit o serie de comentarii negative la pledoaria mea împotriva consumului de miere și chiar mă apucasem să citesc cărți de apicultură pentru a le putea răspunde, fiind mai bine documentat. Completarea ta este perfectă, din partea unui om care are experiență în apicultură și care înțelege abordarea vegană. Toate cele bune!

      • Cu plăcere, scuze pentru micile greșeli gramaticale, am scris în grabă de pe telefon. Adrian îl citează pe Einstein mai jos, dacă e adevărat ce spune, suntem în mare pericol. Fenomenul de dispariție a albinelor se întâmplă deja, în zilele noastre. Pentru cine nu crede sau nu știe despre ce vorbesc, poate citi aici despre Colony Collapse Disorder: https://en.wikipedia.org/wiki/Colony_collapse_disorder sau căutați pe Google mai multe materiale.

  12. Salut,
    Da este adevarat apicultorul exploateaza albina, dar nu mai mult decat fermierul exploateaza vaca, porcii, gainile, pamantul, natura si resursele ei; sau nu mai mult decat omul exploateaza omul. Difera doar gradul de axploatare, de ex emplu eu exploatez albinele intr-un mod organic (nu le tratez cu substante chimice de sinteza si le las pe ele sa-si construiasca faguri naturali de la zero), dar sunt multi altii care le exploateaza intr-un mod industrial. Aceasta practica, exploatarea resurselor planetei nu este ceva nou si caracteristic vietii pe acest pamant; fiecare planta, animal exploateaza resursele din jur, pentru a creste, toate vor invada atunci cand conditiile vor fi prielnice. Ideea este ca noi, oamenii, sa gasim forme de exploatare sustenabile, mai ales ca am ajuns la un nivel de cunostinte, ridicat. Deci, daca tot vrem sa contestam, ar tr sa contestam toate modurile de exploatare, altfel suntem IPOCRITI. Care este diferenta intre exploatarea albinelor si exploatarea curmalelor din tarile calde?

    • Salut! Mâine mergi te rog la o plimbare prin cartier. Caută un corcoduș. Ai să vezi că e plin de fructe coapte. Jos la poalele lui ai să vezi multe corcodușe căzute, unele călcate, altele încă întregi. Nu le bagă nimeni în seamă. Dacă iei câteva și le mănânci, înseamnă că exploatezi copacul? S-ar putea spune. Dacă găsești un porumbel, toropit de căldură, îl prinzi și muști din el. Înseamnă că exploatezi stolul de porumbei? Poți pune egal între cele două tipuri de exploatare?
      Instinctual, orice om va accepta mai ușor exploatarea corcodușului. Pentru că așa ne-am dezvoltat ca specie, în simbioză cu copacii fructiferi. Le mâncăm fructele și le răspândim semințele. Din această cauză fructele sunt mai compatibile cu noi ca profil nutrițional decât mierea. Dacă n-ai ce mânca, dacă ai nevoie de calorii, dacă nu ai viziuni vegane, normal, mierea poate fi o opțiune și încă una bună, dar altfel, poți consuma fructe fără probleme și să renunți la miere. Particularitățile mierii au fost supralicitate gratuit. În afară de faptul că e o bombă calorică, nu are alte beneficii reale, iar în zilele noastre, bombele calorice nu ne ajută, dimpotrivă ne dăunează.

  13. Prefer sa continui sa consum miere, rational. Legat de vit.B12, trebuie mentionat ca cea produsa pe cale de laborator, eate mutagena(cancerigena), pt. ca are structura stereochiomica dextrogira, in timp ce la vit B12 naturala, este levogira. Aceeasi deosebire exista intre vit.C sintetica si vit.C naturala. Ca sa fie si mai clar, diferentele dintre produsele naturale si cele sintetice sunt ca aceea dintre o femeie in carne si oase, si o femeie gonflabila!

    • prostii, copy paste, propagandă pentru miere. Spui de articolul meu că este ca unul de propagandă a sectanților religioși, dar dai exemplu un articol care preia niște legende băbești fără niciun fel de studiu științific care să le susțină. Mierea e un produs cu multe probleme, de la alergii la botulism la copii, iar în cazul diabetului nu se diferențiază deloc de zahărul alb.
      Google „nutrition honey” și vezi clar ce se află în miere. Ai să remarci probabil că abundă în zahăr și are niște urme vagi de vitamine și minerale. Nutrițional vorbind nu e departe de zahărul procesat. De ce crede lumea că e un produs magic și sănătos? Din cauza caloriilor. Păi dacă erai vânător culegător și găseai un stup, era ca și cum ai fi câștigat la loto pe vremea aia. Avea calorii pentru câteva zile. Așa s-a perpetuat legenda. Pentru că creierul nostru e programat să fie fericit atunci când găsește alimente dulci și ușor de asimilat. În ziua de azi, ai destule calorii, nu-ți trebe miere. Iar dacă chiar îți trebuie o tonă de calorii, mănâncă zahăr, că e tot aia.

  14. salutare! vreau sa aduc cateva informatii suplimentare, din experienta de apicultor(dincolo de aspectul etic , al veganismului): albinele nu se trateaza cu antibiotic nici preventiv, nici daca se imbolnavesc. cautati pe google, un gram de antibiotic strica 100 de tone de miere. daca esti apicultor si ai tratat cu antibiotice, cativa ani buni toata mierea va iesi la analize cu urme de antibiotic si nu o poti vinde(inafara de asta un procesator de miere procedeaza in felul urmator: face analize luand din 40 de butoaie, daca iese antibiotic, face la grupuri de cate 6 si la care iese antibiotic face la tot grupul, si vinovatul plateste toate aceste analize. deci daca risti sa tratezi cu antibiotic, te trezesti cu mierea la pachet inapoi acasa+o factura de 6000 de euro plata analizelor. si interdictie pe cativa ani). asa ca eu nu cred ca mai sunt apicultori care risca . varachetul nu e un antibiotic(asa cum a afirmat fostul apicultor de mai sus) ci contine amitraz. multa lume se intreaba de ce sunt asa de stricti cu mierea, si la alte animale se da foarte usor antibiotic si dupa cateva zile se poate vinde de la ele lapte, oua, carne.. am participat la un curs de apicultura la care profesorul ne-a explicat ca mierea romaneasca se vinde de fapt ca miere bio. padurile noastre nu se stropesc, asa ca mierea de salcam sau de tei sunt produse bio, cu conditia sa nu fie antibiotice in stupi. Ai spus ca nu prea se practica apicultura bio in romania, de fapt stii de ce nu se practica? pentru ca se impun niste conditii ciudate(de ex sa nu vina nici o stupina pe o raza de 5 km in jurul tau), si niste taxe imense, ca sa poti vinde la raft intr-un magazin miere bio. lasa ca este cine sa o valorifice.. mierea romaneasca se exporta 90%. Albinele nu sunt omorate pentru ca peste iarna poate fi prea costisitoare intretinerea lor, unde ai auzit asta? noi unificam stupii mai slabi si obtinem unul mai puternic! Si cred ca fara oameni albinele nu s-ar mai descurca in zilele noastre pentru ca nu mai sunt paduri salbatice, nu mai sunt scorburi..

  15. M-am gândit și eu la problema asta de multe ori fiind eu însumi apicultor. Mă gândesc de multe ori dacă le exploatez sau nu. Intr-un fel le exploatez dar și ele pe mine. În apicultură este mult de muncă. Cei care nu au lucrat nici nu au idee. Articolul pune mare accent pe exploatarea financiara. Însă putini oameni s-au îmbogățit pe cârca albinelor. Prețul mierii este prea scăzut să poți face profit doar dacă practici o apicultura industriala cu sute de stupi, oameni angajați, utilaje scumpe și așa mai departe însă cei mai multi apicultori abia se descurca sa trăiască. Sincer muncesc foarte mult dar nu am bani. În unii ani nu sunt flori atunci trebuie să întreții cum poți familiile de albine. Sunt e adevărat și apicultori care fac asta doar pentru bani sau doar că sa își întrețină familia dar cei mai multi fac asta dintr-o dragoste stranie pentru meseria asta, pentru albine, pentru natura.Sa dea Dumnezeu să nu te creada lumea cu articolul tau. Pentru că tare prost mai ești. Fara supărare. (Prost doar în chestiunea asta, nu vreau să te definesc).Ia-o logic. Îți plac florile? Cine polenizează? Tu crezi ca treaba albinelor e doar să facă miere ca să mănânce ele? Și treaba apicultorilor e doar să fure mierea de la albine ca să facă ei bani? Suntem un intreg ecosistem si avem nevoie unul de altul. Situația a evoluat din păcate în așa fel încât cu foarte greu mai pot albinele sălbatice să supraviețuiască. Și asta din cauza oamenilor și tot oamenii au nevoie de mâncare. Etic, moral? Imagineaza-ti o lume în care oamenii nu mai cumpără miere de la apicultori. Apicultorii renunța la albine. Albinele bineînțeles mor. Și urmarea o știm..de unde fructe prietene inconștient?

    • S-a mai discutat Ionut, citește întâi comentariile. Nu sunt albinele singurele gâze care polenizează, așa cum vor apicultorii să ne facă să credem. Sunt o grămadă de alte gâze polenizatoare care-și fac bine mersi treaba, doar că nu le exploatează nimeni. Știi de ce? pentru că nu stochează polen regurgitat, pe care oamenii să-l găsească dulce și să-l colecteze. Cum de oamenii au trăit pe planetă milioane de ani fără apicultură, iar acum deodată, dacă nu mai sunt apicultori, moare toată omenirea? :)) „dacă nu-mi cumperi mierea, ești prost” :))

Leave a Reply