Fără Lapte – partea I

Au venit întâi în recunoaștere, cu câteva nave. Omenirea primea în sfârșit răspunsul la întrebarea: „suntem oare singuri în Univers?”. Nu eram, dar extratereștrii respectivi nu erau foarte comunicativi. Nu răspundeau la niciun salut.

Au revenit cu mai multe nave și în câteva zile au distrus orice formă de apărare a oamenilor. Armele noastre erau oricum de jucărie pentru ei, ușor de neutralizat. A urmat partea de reconstrucție. Sute de roboți uriași au fost coborâți pe pământ pentru a distruge și reforma orice așezare umană.

Oamenii au fugit. S-au ascuns prin păduri, prin munți. Erau ca niște animale. Extratereștrii oricum nu vedeau diferența dintre om și celelalte animale. Sigur, tehnologia de construcție a oamenilor era ceva mai avansată decât cea a albinelor sau a furnicilor, modul de a comunica era puțin mai elaborat decât al balenelor, dar nu cu mult.

Printr-o tehnică simplă, folosind niște gaze pentru a-i adormi, i-au capturat aproape pe toți. Oamenii au fost puși în niște încăperi speciale și apoi triați în funcție de nevoi.

Cei bătrâni au fost omorâți pe loc și reciclați. Femeile au fost separate de bărbați și copii de adulți. Oamenii mai corpolenți urmau să fie tăiați pentru carne. Cei cu pielea frumoasă urmau să fie folosiți pentru îmbrăcăminte. Nu se știe pentru ce criterii, unii erau selectați pentru distracție, zoo sau circ.

Oamenii care au devenit animale de companie au fost primii care au reușit să-i vadă pe extratereștri. Erau un fel de reptilieni, cu o piele groasă de crocodil, o limbă lungă și despicată. Erau mari, înălțime medie 3 metri.

După câteva disecții și alte experimente, reptilienii au stabilit cu ce alimente vor fi hrăniți oamenii. Cum au înțeles că organismul uman nu are nevoie de carbohidrați pentru a supraviețui, îi hrăneau cu carne macră, crudă, amestecată cu puțină fibră. Evident, carnea era de proveniență umană.

Cele mai sănătoase specimene de oameni au fost alese pentru reproducere. De acum, toți ceilalți oameni urmau să trăiască doar până la maturitate, adică 18 ani. Femeile puitoare, trăiau până la 24, și începând cu vârsta de 14 ani erau însămânțate artificial de câteva ori. La naștere, fiecărui om i se tăiau mâinile din încheietură, pentru a nu pune probleme suplimentare.

Cele mai norocoase erau însă doicile. Acestea urmau să fie însămânțate artificial, după naștere, copilul era luat imediat de lângă ele și erau conectate la niște mașini speciale de muls. Acestea urmau să trăiască până la 40 de ani, dacă laptele continua să fie de calitate.

Știu, aici o să-mi spuneți că apare o neconcordanță în poveste. Reptilele nu tolerează laptele. Așa e, dar nici primatele mature nu se descurcă foarte bine cu lactoza. Totuși s-au obișnuit cu ea.  În urmă cu câteva zeci de mii de ani, reptilienii îmblânziseră niște mamifere pe planeta lor. Au descoperit câteva bacterii care digerau laptele pentru ei. Întotdeauna când beau lapte, este în combinație cu acele bacterii.

Așadar, dacă acest scenariu apocaliptic se întâmplă, în care țarc vă doriți să fiți? Bănuiesc că ce cei mai mulți veți dori să fiți omorâți pe loc. Perspectiva circului, a animalului de companie, a disecțiilor și experimentelor, sau a mulsului nefiind prea atractivă.

Morala: dacă ești lacto-vegetarian, nu înseamnă că ești mai plin de compasiune decât un mâncător de carne. Laptele e pentru puiul animalului care-l produce.

Nu fi copil, maturizează-te și lasă laptele pentru vițel, ied sau miel. Dacă nu ești în deșert, sau într-o altă situație disperată de supraviețuire, nu ai nevoie să mulgi un alt animal. Dacă te gândești mai bine, e chiar scârbos și penibil.

Continuare în partea a II-a.

pink

sursa foro: Pink

Haplea Fructaliu

11 Comments

  1. OMG. Ce poveste horror. 🙁 De unde ai scos-o??? Ar trebui publicata pe toate site-urile firmelor care proceseaza lapte si carne…

  2. Pe mine m-ai marcat pozitiv 🙂 Sa admir un om ca muzician si sa descopar peste niste ani ca impartasim etica vegana, ma bucura 🙂

  3. De curand am descoperit blogg-ul tau si cum de ceva timp, imbratisez cam aceleasi idei in ceea ce priveste regimul alimentar si treptat incerc sa imi modific si stilul de viata, am o intrebare pentru tine, pentru ca citind post-urile tale am descoperit ca esti mai informat decat mine. Intrebarea este, ce fel de deodorante folosesti? De vreo 2 luni folosesc piatra de alaun, dar am un usor dubiu in privinta ei.Tu ce parere ai? Sau ce mi-ai recomanda? Multumesc anticipat.

    • Mulțumesc pentru interes. Nu folosesc deodorant. Am renunțat la el acum câțiva ani. Eu sunt un caz mai ciudat. Nu posed simțul mirosului, din naștere (anosmic congenital), așa că trebuie să mă bazez pe părerea celor apropiați. De când am schimbat regimul alimentar, mi s-a spus că mirosul pe care-l eman e ok, deloc supărător. Exceptând scurte momente de detox, nu am nevoie să-mi maschez mirosul natural cu un altul.

  4. noi nu avem nevoie sa le mulgem, dar poate ca au ele nevoie, altfel le crapa ugerul pentru ca le-am modificat comportamentul si reactiile biologice.
    referitor la post, citeam in cartea NEUROSTIINTA ILUMINARII de David Pelmutter si Alberto Villoldo ca e necesara activitatea fizica pentru a comuta metabolismul pe arderea de grasime, care e mai eficienta in producerea de energie, alfel organismul are tendinta de a consuma proteina din muschi.
    cetonele ar fi un supercombustibil pentru creer regenerand si nervii, o alternativa la post fiind consumul de ulei de cocos pentru producerea de cetone in organism.
    postul mai are si calitatea de a sporii numarul de mitocondrii care sunt un fel de centrale electrice pentru celule.
    multumesc pentru experinta postului pe care ne-ai impartasit-o.

Comments are closed.