Evoluție și creaționism

În discuțiile pe care le-am purtat pe grupurile raw vegane, m-am lovit de câteva ori de creaționiști. Dacă fac afirmații cum ar fi:

  • omul este un animal;
  • omul vine din Africa;
  • omul a evoluat să …;

… invariabil sunt contrazis de un habotnic, pentru că i-am contrazis cartea sfântă. Așa că m-am hotărât să scriu un articol pentru a explica mai pe larg ce cred eu despre acest subiect. Să demonstrez că evoluția și creaționismul sunt noțiuni ce nu se contrazic una pe cealaltă. Să arăt că sunt atât evoluționist cât și creaționist.

Ne naștem în acest univers fără voința noastră, iar apoi începem să-l explorăm. Destul de curând realizăm că actul nașterii este urmat invariabil de un deznodământ sumbru: moartea. Eu când am realizat asta la 5 ani, am plâns în hohote. Am observat mai multe tipuri de oameni, de diferite vârste și am realizat că oamenii cresc, apoi se degradează și în cele din urmă mor. Până la 17 ani, problema morții m-a preocupat intens. Mă gândeam frecvent la ce se întâmplă după moarte, unde vom ajunge, ce semnificație are această viață pe care o trăim pe pământ. N-am găsit răspunsul, dar cred că sesiunile meditative lungi pe care le făceam m-au ajutat să trec acele vremuri grele. Eram stresat și presat atât din direcția școlii, cât și a familiei și a societății, sisteme pe care eu le consider departe de natural.

După 17 ani, problema morții a început să nu mă mai preocupe atât de mult. Am fost acaparat mai mult de instinctele caracteristice naturii și a speciei din care făceam parte. Am devenit interesat de sex, reproducere, asigurarea unui viitor prin urcarea pe diferite scări (a banilor, a faimei, a puterii). Timp de 20 de ani mi-am urmat aceste instincte primare, consumându-mă, până când am realizat din nou că moartea este o realitate, iar acum este mult mai aproape. Atunci m-am întors din nou către spiritualitate, către explorarea interioară a minții și a sufletului. Toate schimbările mele, ce par atât de drastice și atât de uimitoare pentru cunoscuți, au survenit în urma acelei reîntoarceri către interior, în urma încetării proiectării și căutării în exterior.

Nu m-am înrolat în niciun sistem religios, însă dacă sunt întrebat, voi răspunde că sunt Buddhist. Asta nu înseamnă că am aceeași religie cu celelalte 376 de milioane de buddhiști din toată lumea. Înseamnă că l-am adoptat pe Buddha ca ghid pentru căutările mele interioare. Buddhiști oficiali sunt buddhiști cam în aceeași măsură în care creștinii oficiali cunosc sau respectă învățăturile lui Iisus. Pentru cei care nu au cunoștințe despre Buddhism, voi explica în ce constă în câteva cuvinte:

Buddha nu este un zeu. Este un om obișnuit. Când era tânăr, a observat că oamenii suferă, se îmbolnăvesc și mor. Și-a făcut un scop în a stopa acest proces acest proces invariabil. Și-a părăsit familia pentru a medita 7 ani de zile sub un copac, pentru a descoperi cum poate fi suferința eliminată. În final a fost iluminat în acest sens, iar apoi i-a învățat și pe alții cum poate fi oprită suferința. Buddha vorbește doar despre eliminarea suferinței.

Buddha nu a acceptat scrierile religioase ale vremii. Și-a căutat propriile răspunse în interior. Propriul corp și propria minte au fost universitatea lui. Acest amănunt este extrem de important. Pentru un om iluminat este foarte dificil să pună în cuvinte experiența interioară pe care a avut-o. Trebuie să vorbească în paralele despre lumea exterioară, despre universul pe care noi îl cunoaștem. Aceste paralele pot fi interpretate greșit, mai ales dacă sunt citite de reprezentați ai altor civilizații, care vorbesc o altă limbă.

Putem lua exemplul Bibliei. Aceasta este fără îndoială scrisă de oameni iluminați. Aceștia încearcă să exprime trăirile lor interioare, revelații în urma sesiunilor lungi de meditație, rugăciune, post, privare de somn, prin povești, pilde și istorioare. Dacă cineva citește Biblia ad-literam, ca fiind o carte despre universul material extern pe care-l experimentăm cu simțurile, poate avea două atitudini: să o considere o poveste fantastică, ce nu poate fi luată în serios, chiar comică pe alocuri (atitudinea ateilor); sau să-și ordoneze viața materială externă după lumea interioară din Biblie (atitudinea habotnicilor). Trebuie să înțelegem că Biblia este scrisă în altă limbă, de o altă civilizație. Că ea a fost alterată de multe ori în timp pentru a servi diverse interese politice. Că sistemul religios construit în jurul ei este unul mai mult politic, menit să fie un instrument pentru controlarea maselor.

Atitudinea lui Buddha îmi pare cea mai sănătoasă. Fiecare ar trebui să încerce întâi pe cont propriu o experiență interioară, iar abia apoi să încerce să înțeleagă texte spirituale. Fiecare are aceeași substanță în interior, indiferent de cum o numim, minte, spirit, suflet. Practicile spirituale autentice oferă un ghid pentru fiecare, de a trece peste toate blocajele creeate în timp și a accesa adevărul din interior. Odată accesat adevărul interior, universul extern va fi perceput altfel, iar cunoștințele transmise în scris, vor fi înțelese, chiar dacă vin de departe, atât în spațiu cât și în timp.

Acceptarea existenței unei lumi spirituale nu ar trebui să însemne negarea universului extern pe care-l percepem. Nu ar trebui să ne anuleze curiozitatea în ceea ce-l privește. Deși extrem de dur și nemilos, universul acesta în care ne-am trezit este extraordinar. Este uluitor cum noi ne-am găsit pe această minusculă bucățică de praf, ce orbitează în jurul unei stele mici, parte dintr-o galaxie, un grup de o sută de miliarde de alte stele, între alte o sută de miliarde de galaxii (dacă e să le luăm doar pe cele observabile). Trebuie să-l explorăm mai departe, dar această explorare poate avea sens doar în contextul imortalității noastre spirituale.

Dacă acceptăm doar universul extern, cădem invariabil pradă fricii și instinctelor animalice de supraviețuire. Ca animale, suntem programați în acest univers să supraviețuim și să ne transmitem mai departe genele. Însă oricât am trăi noi ca indivizi, sau noi ca specie, sau noi ca animale, sau noi ca viață pe pământ, sau noi planeta Terra, sau noi sistemul solar, tot este o durată infimă și nesemnificativă în comparație cu acest Univers. Viața noastră materială în acest univers se reduce așadar la zero.

Evoluția este un concept ce caracterizează universul extern. Nu trebuie să fii savant. Nu trebuie să fii Richard Dawkins pentru a realiza că evoluția este principiul după care viața se dezvoltă pe această planetă. Dacă te interesează cât de cât animalele sau plantele, nu e mare lucru să observi că unele seamănă cu altele și pot fi grupate. Nu trebuie să fii super inteligent să vezi că omul seamănă cu celelalte primate, că lupul seamănă cu câinele, că rața seamănă cu gâsca. Dacă apoi înțelegi existența fosilelor și posibilitatea datării lor, poți intui că undeva într-un trecut foarte îndepărtat, aceste specii care seamănă între ele au evoluat din specii comune, iar alte specii au pierit în timp. Este modul rece de selecție a organismelor mai bine adaptate mediului în acest univers.

Această realitate nu contrazice cu nimic textele religioase, pentru că acestea descriu un univers interior. Cum putem să credem că un super zeu, o ființă supranaturală, a stat să creeze fiecare tip de animal și tip de plantă din toate cele 8.7 milioane estimate că există pe pământ și cine știe câte alte miliarde mai există pe alte planete. Nu era mai simplu să creeze Legile? Să ofere un mediu propice pentru ca aceste organisme să se dezvolte și niște legi care să le guverneze, iar apoi să urmărească spectacolul transformării acestor organisme în timp?

Suntem departe de a fi înțeles acest univers, pentru că uneltele noastre sunt încă rudimentare, în comparație cu imensitatea acestei munci, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la explorare, sau că ar trebui să aruncăm instrumentele deja existente și să adoptăm ca instrument niște scrieri vechi de acum câteva mii de ani, ce vorbesc despre un alt univers.

Creaționismul este conceptul prin care universul nostru exterior este interpretat prin scrierile spirituale. E o abordare greșită. De ce am plâns eu la 5 ani când am realizat că voi muri? Simțeam vreo durere fizică, specifică animalelor din acest univers? Nu. Eram bătrân și bolnav, cu sfârșitul aproape? Nu. Simțeam pentru prima dată compasiunea. Un concept străin acestui univers în care legea este că cel mai puternic supraviețuiește, iar cei slabi mor. Cineva a creeat în interiorul nostru o entitate paralelă acestui univers. O entitate care ne ajută să experimentăm acest univers, să-l urmărim, ci nu doar să fim o parte din el, o rotiță în mecanismul lui de funcționare.

Universul este o școală. Poate este chiar în antiteză cu natura noastră spirituală, dar ne va ajuta să o înțelegem mai bine. Să acceptăm așadar știința și modul ei de a înțelege universul extern. Să continuăm explorarea naturii noastre interioare spirituale și să nu acceptăm sistemul religios actual, în mare parte corupt. Evoluția și creația nu sunt în antiteză. Ele vorbesc despre lumi diferite.

Poate că după ce a citit cele de mai sus, cineva și-a pus întrebarea: „Bun, și ce legătură are asta cu alegerea mea raw vegană sau frugivoră?”. Încerc să caut naturalul, modul nostru natural de viețuire ca specie. Cred că aproprierea de natural, ne va ajuta să experimentăm acest univers extern într-un mod mai direct decât cel actual, prin filtrul civilizației. Intrarea într-un contact direct cu natura va ajuta nu doar la înțelegerea ei, dar și la înțelegerea naturii noastre spirituale. Felul în care trăim acum, într-o societate artificială, mâncând alimente artificiale, executând munci artificiale, ne adoarme simțurile. Ne pune într-o stare de hibernare. Suntem ca un fel de zombie, pierduți și controlabili.

În final, îmi permit un sfat către fundamentaliști. Scrierile după care vă ghidați, Biblia, Coranul, Tora, etc. sunt ghiduri spirituale scrise de oameni iluminați. Nu se contrazic una pe cealaltă, sunt doar interpretări diferite ale lumii interioare. Dacă unii au ales alte învățături pentru a le ghida căutările spirituale nu înseamnă că că sunt „satanici” sau vă atacă în mod direct propriile convingeri. Înseamnă doar că aceștia au luat un alt drum decât voi, căutând același lucru. Fiți plini de compasiune și fără frică, pentru ca asta vă învață orice carte spirituală. Mulțumesc.

149334530_a64c6f8d0e_z

Haplea Fructaliu

13 Comments

  1. Salut, Calin!
    Din prima vreau sa spun ca nu doresc sa pornesc un razboi nuclear si ca nu am nimic cu nimeni in ceea ce priveste religia si conceptiile religioase: fiecare e liber sa faca ce vrea atata timp cat nu incearca sa ma forteze sa ader la o anumita religie/ideologie/doctrina etc. Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt, nu? 😀
    Eu am studiat mai mult crestinismul, iar celelalte religii, recunosc, nu le-am aprofundat. Dar daca nu ti-ai incheiat socotelile cu crestinismul :)) iti recomand doua carti ce mie mi s-au parut foarte interesante, pentru ca sunt niste marturii, nu niste lungi texte religio-filosofico-sociologice: ”Marii initiati ai indiei” (e vorba despre un tip ce a cunoscut 2 sfinti de religii diferite) și ”Două milioane de kilometri in cautarea adevarului” (alt tip care a trecut practic prin toate religiile).
    Sper să nu imi iei acest comentariu ca si un atac:D Iti citesc blogul,imi place tare, și m-ai determinat sa mananc mai constient si mai sanatos, caci si eu eram intr-o vreme ”miserupist”:))
    Numai bine !

  2. Salutare! interesanta opinie, totusi, as vrea sa stiu daca toata experienta ta de pana acum sau cautarile tale, te-au ajutat sa gasesti raspunsul la intrebari legate de moarte si ce se intampla dincolo. Ma refer la raspunsuri concrete, care sa te linisteasca si sa contribuie si ele la randul lor la un tot unitar al intelegerii tale. Numai bine

    • Da, am găsit răspunsul, în sensul că acum pot accepta senin moartea fizică, oricând va veni aceasta. Existența mea în acest univers e doar o mică parte, o simplă variantă, o mică experiență din ceea ce sunt.

          • mda…..ma gandeam ca asta vei spune…. din pacate, am crezut ca stii lucruri concrete, ca ti-ai raspuns efectiv la intrebari ,uite de exemplu credinta, de fapt Biblia(pentru ca din pacate ea condamna multe din cele spuse de “credinta”, are un raspuns absolut logic, firesc, si concret la intrebare, totul depinde de tine daca vrei sa il gasesti. 🙂 succes si enjoy

  3. am ras cu amicii la o cantare citind… deci buddha a trait 7 ani sub un copac unde a inteles ce si cum… funny, mersi Caline, interesant si restu in care nu am sa intru in detalii… suntem pe felie desi eu consider ca omul poate fi spiritual si fara credinta in ceva supranatural sau invizibil… Take care man!

    • Dan, e greu fără ritualul de dimineață? E greu fără serialul de seară? E greu fără mâncarea preferată? E greu fără surâsul copilului? E dificil fără câinele care-ți dă din coadă? E greu fără muzică? E greu fără berea de cu seară? Toate astea sunt obiceiuri pe care ți le-ai format în timp și de care depinzi pentru a-ți distrage atenția de la interior. Nu vrei să vezi ce-i acolo, pentru că dacă a-i vedea, ți-ai da seama cine ești și de unde vii. Lumea asta n-ar mai avea niciun sens și s-ar nărui într-o clipă. Nu s-ar schimba fizic, dar a-i vedea-o cu totul altfel. Fă următorul experiment. Mergi undeva la țară și stai vreo 3 zile tu singur cu tine, fără gadgeturi, fără alte persoane, fără mâncare. Tu cu gândurile tale, în fața unui perete alb. Apoi vezi ce multe ai realizat într-un timp atât de scurt. Extinde acele 3 zile la 7 ani și imaginează-ți cam ce ai putea ajunge să înțelegi despre tine.
      Tocmai asta am vrut să se înțeleagă din textul meu, că în Buddhism nu se crede în ceva supranatural și nici invizibil. Dar se pare că am dat greș. Voi mai încerca. În buddhism se crede în legea cauzei și efectului. Trebuie să verifici singur cele spuse, nu le poți crede așa, doar pentru că le-ai auzit sau citit undeva. În Buddhism nu se neagă posibila existență a unor ființe supranaturale, dar se spune că existența lor nu are nicio importanță. Obiectivul tuturor ființelor rămâne același: eliminarea suferinței și a ciclului nesfârșit de naștere, decadență și moarte.

  4. Cred ca punctul comun intre creationism si evolutionism este faptul ca in ambele cazuri omul este la origine vegan (frugivor).

  5. Buna Haplea, as avea o sugestie pentru tine, nu are legatura cu subiectul de mai sus, cu creationismul sau cu evolutionismul. Citeste cartea lui Dionysios Farasiotis- Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie, e un punct de vedere al unui yoghin care in cele din urma a descoperit calea lui Hristos ca adevarata.

  6. Apropos fundamentalism si de ce scriai despre Biblia, Coranul, Tora, etc. Da, sunt scrise de oameni luminati la vremea lor. Intre timp intelegem mai multe despre univers – si mai avem mult mai mullte de inteles. De aceea cred ca aceste carti sunt f interesante numai daca sunt puse in contextul istoric si cultural cand au fost scrise!
    Sunt profund ateu, dar daca am fost creat, creatorul mi-a dat un creier pe care sunt dator sa-l folosesc la intelegerea universului si ii sunt recunoscator pt asta! Cea mai mare tampenie ar fi sa cred fara sa cercetez… sa fiu fundamentalist. Ar fi o mare insulta pt creator… Evolutionismul e pana una alta teoria care potriveste cel mai bine pisele de puzzle… restul e poezie!

  7. De ce as vrea sa merg si sa stau singura 3 zile undeva la tara.??? Tot ce imi doresc e sa stau cat mai aproape de zambetul copiilor mei si atunci simt ca sunt cel mai aproape de mine insami. Imi este frica de moarte din perspectiva gandului ca nu am sa-i mai am pe ei atat de aproape…

Leave a Reply