Evită supraalimentarea – prioritatea nr.1 pentru o alimentatie sănătoasă

Te întorci acasă după o zi grea. Simți că ai tot dreptul la un răsfăț, așa că îți prepari o cină copioasă, plină de grăsime sare și/sau zahăr. Înfuleci mecanic, în timp ce ochii îți sunt ațintiți pe luminile ecranului, iar mintea joacă ping pong cu gândurile tale. După o oră, două, când ești cu burta până la gât, cu farfuria goală și total nesatisfăcută, ai o senzație de greață, un sentiment de deznădejde. Iar ți-ai sabotat drumul către o alimentație sănătoasă, către o greutate optimă. Dar mâine, de mâine totul va fi bine, de mâine vei câștiga lupta.

A doua zi, trebuie să începi munca. Trebuie să faci un proiect pe care îl plănuiești de mult timp. Lucrezi la el câteva minute, după care brusc îți amintești că ți-e foame, așa că oprești treaba și te îndrepți către frigider, sau către cel mai apropiat magazin. Îți cumperi ceva dulce, învelit în plastic, sau ceva din făină albă, proaspăt copt.

La prânz, nu poți avea un singur fel. Trebuie să fie trei, iar fiecare fel e o combinație în sine. Altfel te-ai plictisi, dacă ai mânca un singur tip de aliment. Ai mânca prea puțin. Ai suferi de deficiențe nutriționale. Ciclul fatidic continuă cu o nouă cină de răsfăț după o zi grea.

Supraalimentarea este primul aspect ce trebuie combătut în drumul tău către o alimentație sănătoasă. Supraalimentarea este periculoasă pentru că suprasolicită organismul. Îl obligă la o muncă suplimentară, îl obosește, îl secătuiește de energie și de nutrienți importanți. Îl dezechilibrează și îl face să reacționeze eronat la stimulii externi. Supraalimentarea hrănește colonii uriașe de bacterii și fungii. Aceste colonii devin periculoase atunci când influențează diverse procese din organism și cânt preiau controlul asupra apetitului. Nu mai știi dacă atunci când mănânci, te hrănești pe tine, sau hrănești coloniile de paraziți pe care le găzduiești cu generozitate.

Supraalimentarea duce invariabil la creșterea în greutate, la depunerea grăsimii, pentru că paraziții se hrănesc în special cu carbohidrați, de aici senzația permanentă de foame. Rezervele de glicogen trebuie refăcute. Problema este că în alimentația standard, aproape orice carbohidrați, necesari refacerii glicogenului, vin la pachet cu grăsime. Iar grăsimea, sfârșește invariabil prin a fi depusă.

Supraalimentarea semnalează o utilizare inadecvată a minții. Mintea nu funcționează în sistem multisarcină, deși așa pare, pentru că este foarte rapidă. Mintea poate fi concentrată într-un anumit moment pe un singur aspect. Problema este că oricând dorești să-ți focalizezi mintea, o forță potrivnică încearcă să o devieze de pe trasa ideală. Mintea se plictisește repede și caută o distracție. Cea mai simplă și la îndemână distracție, este una ancestrală: mâncarea.

Cum poți învinge supraalimentarea? Se pune întâi întrebarea dacă mănânci prea mult. Una este să mănânci prea mult și alta să te supraalimentezi. Organismul nostru are nevoie de un anumit volum de mâncare pentru ca senzația de sațietate să apară. Are nevoie de un anumit număr de calorii pentru a atinge necesarul la toți macro și micronutrienții esențiali. Poate că volumul de alimente pe care îl consumi e optim, dar alimentele sunt prea concentrate, din lipsă de fibre și de apă. Poate că mănânci suficiente calorii pentru a-ți satisface nevoile nutriționale, dar acele calorii nu sunt consumate, din lipsă de mișcare.
Prima măsură în evitarea supraalimentării este mișcarea. Începe să te miști o oră, două, trei sau chiar patru pe zi. Poate fi orice tip de mișcare, la orice nivel de intensitate. Dacă nu ai timp, dă dovadă de spirit practic. Introdu mișcarea în viața de zi cu zi. Mergi pe jos, cu bicicleta sau cu trotineta la servici. Execută mișcări de yoga în timp ce faci curățenie prin casă. Ascultă materiale audio sau vorbește la telefon în timp ce te plimbi sau alergi. Ia-ți o bicicletă staționară și pedalează în timp ce te uiți la film. Aleargă după copii în parc. În timp, poți să-ți perfecționezi tipul de mișcare, dar pentru început, orice tip de mișcare e mai bună decât sedentarismul.

Corpul nostru a evoluat mișcându-se, nu stând toată ziua pe scaun. Mișcarea, urmată de premiere prin mâncare este naturală. În mediul natural, între foame și masă există invariabil mișcarea. Așa că atunci când ți-e foame, adresează-ți întrebarea: „aș merge pe jos o oră și aș face câteva exerciții de gimnastică pentru a mă hrăni?”.

A doua măsură în evitarea supraalimentării este trecerea la alimentele crude și nerafinate. Alimentele crude și nerafinate au apa și fibrele păstrate intacte. Nu păcălesc mecanismele de sațietate ale organismului.

Este dificil să te supraalimentezi atunci când faci mișcare și când mănânci crud și nerafinat, dar nu imposibil. Dacă după schimbările menționate anterior încă mai ai probleme cu supraalimentarea, urmează lupta cea mai grea și importantă: cea din planul mental. Pentru a face distincția dintre foamea adevărată și foamea ca tertip al minții pentru a se distra, trebuie să practici meditația, sau orice activitate care presupune focalizarea minții. După cum îi spune numele, meditația „atenție la respirație” focalizează mintea pe respirație. Ești conștientă atunci când inspiri, ești conștientă atunci când expiri. Dacă apar gânduri, le lași să treacă, nu te atașezi de ele și readuci atenția către respirație. Practica meditației te ajută apoi în viața de zi cu zi, să nu te atașezi de propria-ți minte. Nici măcar să nu te identifici cu ea. Să o urmărești de pe o poziție obiectivă, să-i înțelegi modul de funcționare. Să vezi realitatea și adevărul.

Beneficiile focalizării mentalului merg mult dincolo de evitarea supraalimentării. Focalizarea mentală, respectiv evitarea supraalimentării, este explicația existenței bunicii longevive, a omului în formă deși mănâncă orice și oricât, o omului sănătos deși consumă o dietă standard.

Dar nu ar trebui să te oprești în drumul tău către o alimentație sănătoasă doar după ce ai rezolvat problema supraalimentării. Ideal este să-ți îndrepți atenția către următoarele 5 priorități, despre care voi vorbi pe larg în episoadele următoare.

Haplea Fructaliu