Activități fizice potrivite pentru oameni

Toată lumea s-a pus de acord în zilele noastre că mișcarea este sănătoasă. Organismul uman s-a dezvoltat pe parcursul evoluției pentru mișcare și nu pentru a sta pe scaun în cea mai mare parte a zilei. Încă nu există un consens în ceea ce privește ce fel de și câtă activitate fizică e potrivită pentru sănătate. Unele sporturi sunt prea grele pentru a atrage o parte semnificativă a populației, iar cei care sunt înzestrați cu voința și tenacitatea de a le practica sfârșesc cu accidentări.

În acest articol încerc să intuiesc ce mișcare ar fi putut face oamenii înainte de civilizație, înainte de agricultură, chiar înainte de apariția uneltelor. Acele mișcări ar putea să ni se pară la îndemână și acum, chiar plăcute, pentru că organismele noastre nu au evoluat prea mult de atunci. Concluziile sunt influențate de experiența mea personală în natură, dar și de materialele de antropologie pe care le-am citit. Adevărul e că nimeni nu poate ști cu exactitate ce se întâmpla cu zeci de mii de ani în urmă, dar putem încerca să intuim. Așa că, deși afirmațiile mele de mai jos sunt clare, ele trebuie luate cu rezervă. Ar fi fost obositor să pun „probabil” sau „poate că” înainte de prea multe propoziții.

Deplasare din punctul A în punctul B
la o viteză confortabilă

Înainte de apariția frigiderului, oamenii trebuiau să se deplaseze mai mult de câțiva metri pentru a găsi ceva de mâncare. Parcurgeau câțiva kilometri sau zeci de kilometri pe zi, în funcție de sezon și oportunități. Deplasarea se desfășura pe un teren accidentat. Nu existau drumuri. Ritmul era stabilit de cel mai lent din grup.

  • Cu cât deplasarea va fi efectuată pe un teren mai accidentat, mai abrupt, mai puțin îngrijit, cu atât va fi mai apropiată de condițiile ancestrale și va activa mai multe grupe de mușchi.
  • Cu cât încălțămintea și îmbrăcămintea vor fi mai sumare și minimaliste, cu atât vor fi mai apropiate de condițiile vechi, cu atât corpul va fi pus într-o postură mai naturală.

Asta nu înseamnă că mâine ar trebui să mergem în pantaloni scurți și în picioarele goale pe Creasta Sudică a Masivului Piatra Craiului, dar în timp, putem face o tranziție întâi către ghete mai ușoare, fără protecție la glezne, apoi ghete cu talpă plată, apoi sandale, iar în cele din urmă picioare goale. Pe măsură ce devenim mai experimentați, se pot alege trasee mai dificile, ce implică pante mai abrupte, drumuri mai puțin îngrijite, trasee ce implică echilibristică și folosirea mâinilor, nu doar a picioarelor.

Cei care nu au la îndemână varianta deplasării în natură, pot alege deplasarea în oraș, chiar dacă aerul e poluat și drumurile sunt drepte, nu ar trebui ca aceste detalii să constituie scuze. Orice mișcare e mai bună decât sedentarismul. Deplasarea din punctul A în punctul B poate fi incorporată în mod practic, eliminând varianta mijloacelor de transport, atunci când nu e nevoie de ele.

Viteza confortabilă înseamnă acea viteză ce poate fi menținută pentru câteva ore, poate toată ziua, dacă este nevoie. Pentru unii, viteza confortabilă de deplasare poate însemna 12 minute/km, pentru alții 15 min/km, alții pot fugi 5 min/km pentru 24 de ore. Fiecare are propria vârstă și propriul nivel de fitness. Este în funcție de cât de eficient este sistemul cardiovascular în a transporta nutrimente către musculatură și cât de dezvoltată este aceasta. Un alergător de anduranță poate alerga cu pulsul 85 bpm, iar unii oameni pot avea acest puls în timp ce se uită la televizor.

Alergarea – este cea mai eficientă metodă de deplasare, pentru cei care au ajuns la nivelul fizic necesar pentru a susține alergarea pe perioade lungi. Pentru acești oameni ar fi ineficient să se deplaseze 50 km la o viteză de 12 min/km. Le-ar lua 10 ore. 10 ore în care ar trebui să stea pe picioare. Eficient ar fi să alerge cu 5 min/km, la un puls mic, și să ajungă la destinație în 4:10h. Pentru un om neantrenat, alergarea în orice viteză ar putea duce la un puls maxim, în zona anaerobă, fără oxigen, a organismului. Ceea ce va duce invariabil la accidentări, dacă este susținută pe mai mult timp decât câteva secunde/minute.

Iată cum, pentru cei mai mulți dintre oamenii moderni, deplasarea din punctul A în punctul B într-o viteză confortabilă nu înseamnă alergat, ci mers, dar cu timpul, mersul poate evolua în alergare. Corpul trebuie ascultat.

Cățărare
în copaci sau pe creste abrupte

Dacă e să luăm în calcul doar alimentele neprocesate, fructele sunt cele mai atractive alimente pentru noi. Acestea se află de obicei în copaci înalți, deci strămoșii noștri trebuie să se fi cățărat destul de des. Cățăratul în copaci presupune un efort mult mai intens decât deplasarea. Mușchii stau în tensiune mai mult timp, iar consumul de glicogen este mai mare. După acest efort vine răsplata, în forma carbohidraților simpli. Iată de ce are sens să mâncăm după efort și nu înainte de el. Cum nu existau drumuri, în deplasările lor, oamenii trebuie să fi întâlnit stânci abrupte de trecut, ce necesită tot calități de cățărător.

În ziua de azi, mă gândesc la două sporturi în care putem să ne dezvoltăm în siguranță capacitățile de cățărător:

  • calistenice – exerciții la bară (sau la inele), tracțiuni, ridicări de picioare, orice simulează cățăratul într-un copac;
  • escaladă – escalada pe trasee amenajate, sau pe versanți de plastic, cu instructori de specialitate, pentru începători.

Mai sunt acele Parc Aventura în diverse orașe din țară cu trasee speciale pe diverse categorii de dificultate. Locuri foarte potrivite pentru recreere activă, în special cu familia.

Sprint
20-40 secunde

Cum omul nu era chiar cel mai puternic animal din „cartier”, trebuie să fi sprintat des, pentru a scăpa de prădători. Știu, acum se zice că atunci când te întâlnești cu ursul trebuie să nu fugi, pentru că nu ai nicio șansă să-l întreci și să scapi. Așa este, dar dacă ești într-un grup mai mare de oameni după care fuge un leu, trebuie doar să nu fii cel mai lent în grup. Leul se va mulțumi cu o singură victimă, iar restul oamenilor vor scăpa.

Așa că un sprint de 20-40 de secunde odată la câteva zile ar fi benefic. Avantajul este că atunci când sprintăm, nu avem timp să raționalizăm prea mult și instinctul joacă un rol mai important. S-a observat că atunci când sprintează, chiar și un amator are o formă decentă de alergare.

Asemănător recomandărilor de la „deplasare”, sprintul ar putea fi făcut la început pe suprafețe drepte, de preferat mai moi (o pistă de atletism), iar apoi dus pe terenuri mai accidentate și vălurite, cum ar fi potecile de munte. Sprinturile în pantă ascendentă sunt utile pentru că au un impact mai mic asupra ligamentelor la un efort similar sprintului pe teren plat.

Lupte
cu mâinile goale

La cât de conflictuali suntem, luptele fizice trebuie să fi fost activități obișnuite: lupte pentru supremație în grup, pentru parteneri, pentru mâncare, lupte între grupuri, lupte cu alte animale. Cunoașterea și practicarea unor tehnici de luptă oferă nu doar un bun exercițiu fizic, dar și o bună disciplină mentală și un mod de apărare în caz că este necesar.

Actualmente sunt o multitudine de cluburi de arte marțiale în orice oraș al țării și o serie de situri online care vorbesc despre caracteristicile fiecărei discipline în parte. Unele au chiar chestionare pentru determinarea unei arte marțiale potrivite cu cel aflat în căutări. Iată doar câteva opțiuni: Aikido, Karate, Wing Chun, Kenpo, Judo, Tae KwonDo, Ju-Jitsu…

4 Tipuri de Mișcări

Acestea sunt pentru mine cele 4 tipuri de mișcări de bază, pentru care corpul nostru e cel mai bine adaptat. Aceste mișcări ar trebui să producă cele mai mari beneficii pentru organism și un stres minim. Dacă sunt practicate cu un grad ridicat de conștientizare și atenție, ele nu vor produce accidentări.

4miscari

Haplea Fructaliu

One Comment

  1. Salutare, Namaste

    Un articol reușit, felicitări! Mi-a plăcut și am mai și învățat ceva.

    Și pe t-nation.com au fost câteva articole de genul acesta. Specific comunității, culturii și stilului „t-nation” nu era vorba prea mult de activități aerobice, cardio. Ci mai mult de mișcările de bază de forță, de rezistență ale omului din străvechime până în prezent.
    M-am uitat să găsesc link-ul, aici este ultimul articol pe această temă: https://www.t-nation.com/training/5-best-exercises-ever .

    Entuziasmat observ și câteva lucuri comune între articolul dvs și cel al „fanilor greutăților”. 🙂

    Mie unul mi se pare, după mers-alergat și sprint, ridicatul unui obiect de jos cea mai la îndemână mișcare (cât și extrem de eficientă din p de v al activității fizice cheltuite) pentru noi oamenii. S-a și confirmat științific că ridicatul unei greutăți de jos (până chiar deasupra capului) este mișcarea ce folosește cei mai mulți mușchi ai corpului. Rezultatele testelor științifice asupra îndreptărilor (deadlifts) și ridicărilor turcești (turkish sit-ups) confirmă până acum aceste ipoteze.

    De aceea aș dori să vă întreb ce păreri-cugetări aveți asupra acestei idei? 🙂 Și ridicatul unui obiect de pe jos, ușor sau greu, reprezintă o activitate fizică potrivită pentru oameni?

Comments are closed.